Ma provoci…:)
1. Clasarea in FAN.
a. Asta este o eroare tehnica fundamentala. In primul rand, Fond arhivistic national/de stat, asa cum l-am importat din URSS si l-am ajustat dupa aia, este un non-sens profesional. Un fond arhivistic e totalitatea documentelor unui creator. Un FAN nu e totalitea documentelor unei natiuni! Este asimilabil Fondului cultural, dar care are cu totul si cu totul alta logica profesionala. Ii poti spune patrimoniu, dar nu fond.
b. “clasarea” este iarasi un concept importat din zona culturii si nu este aplicabil, dupa mine. Asa cum se stie – sau aar trebui, ma rog – arhivele nu sunt analizate la nivel de piesa, la nivel de document, deoarece suma lor e mai mica decat valorea lor ca grup. Sunt destule manuale care spun asta si o si jusstifica. Cel mai simplu exemplu: pot sa am planul original al unei constructii, pot sa am ciornele. Insa valoarea pe care o are documentatia completa a constructiei, cu variante, modificari, aprobari, corectii etc., depaseste suma elementelor individuale. La fel, in evul mediu, faptul ca int-run privilegiu de confirmare am si transumptul depaseste ca valoare simpla confirmare; e dovada unei vechimi de stapanire si a unei recunoasteri diacronice… Deci, avand in vedere chestia asta, “a clasa niste documente” este aberant, pentru ca eu, profesional vorbind, nu pot sa scot dintr-un fond niste “documente” ca sa le clasez. Voi aplica reguli de selectionare si voi scoate u.a. cuprinse in serii de ua cu valoare pemanenta; pe seriile respective, pastrez “organicitatea” materialuluia rhivistic, nu fac o colectie de documente. Dar alea nu sunt “clasate”, pentru ca o clasare e individuala, conform regulilor de la Min. Culturii.
2. Ca urmare, cum stabilim ce e permanent? Pai ai art. 47 din NT, unde unul din criterii vorbeste despre importanta creatorului, a se citi functiile indeplinite. Daca se ia un Institut Geologic, care are prin statutul de infiintare sarcina de a crea harti geologice ale Romaniei, din start clasez acest produs ca fiind unic si relevant la nivel national. Nici nu mai e nevoie de altceva. Se cheama macroappraisal 🙂
3. Nu am nevoie de inventare ca sa arat ca au existat. Daca iau rapoartele de activitate unde se spune ce au facut, daca iau comenzile cate tipografie de imprimare a hartilor – stiu ca ele au existat, fie si cosiderand ca nu am niciun fel de evidente “arhivistice”. Restul, e treaba politiei/parchetului sau cui o fi. Iar daca, fiind documentpublic, e inalienabil si imprescriptibil (este oare??), atunci verificari la firmele de profil si verificat ce harti au. si se poate lua urma. Daca asta e intentia.
1. Stăm bine la teorie. Felicitări! ÃŽnÅ£eleg că nu agreezi sintagma “clasare în FAN” Dar cu schema de clasare a documentelor aka NA eÅŸti de acord?
2. Hm, importanţa creatorului. Toţi creatorii de la centru/capitală sunt importanţi că doar au funcţii multiple, complexe, importante, de coordonare, că doar RO e un stat centralizat. Dar în provincie ce e important? O şcoală din comună e mai puţin importantă?
3. Deci nu mai ai nevoie de inventare ca să probezi că ceva a existat… De-a dreptul interesant… ÃŽÅ£i doresc mult succes în cercetarea rapoartelor de activitate (dacă s-au făcut ÅŸi s-au păstrat!) pentru a proba că în 1950 au fost 100 de hărÅ£i când creatorul îţi spune ca au fost doar 50 ÅŸi tot aÅŸa, an de an, până în 1990. Concluzia mea e că în Arhiva istorică ajunge adesea ce a mai rămas în urma mult-lăudatelor “selecÅ£ionări”, ce s-a mai pastrat in urma multiplelor custodii, ce a mai rămas in urma distrugerilor si ce vrea sa-ti mai dea creatorul…. Åži nu ce ar trebui sa ajunga, in urma unei evaluari arhivistice si pe baza unor evidente clare ale ANR.
1. Eu zic ca nu doar la teorie. Dar am invatat ca inainte de a vorbi, e fff important sa ne clarificam lexicul. Cat despre clasarea in FAN vs clasarea documentelor – e o diferenta de la cer la pamant. Clasarea in FAN implica selectia valorica, pe cand schema de clasare implica ordonare. Aa, ca in amblele cazuri e vorba de clase si criterii – da, dar in context nu se intersecteaza deloc.
2. pai… tocmai de asta in noul ISO 15489 se vorbeste despre evaluarea creatorului si se foloseste acelasi termen ca si la selectionare – appraisal. Da, fatalmente, creatorii de nivel central sunt importanti, pentru ca iau politici centrale si generale. La nivel local, sunt decizii de competenta locala. O primarie, indiferent cat de centralizat e statul, are relevanta ei proprie pentru comunitatea locala. Deci, trebuie identificate functiile relevante pentru nivel local si urmarita documentatia produsa de acele functii. Si da, o scoala locala poate fi al naibii de interesanta. Gandeste-te cate muzee locale pot exista, asociate cu cabinetele de la scoli. Altminteri, eu am o reticenta relativ la relevanta arhivelor de scoli primare, in genere…
3. intre 1950 si 1989, refuz asa cred ca nu au fost intocmite niciun fel de evidente…. Dar da, ai dreptate, e unul din punctele slabe ale actualei filozofii de control a documentelor, faptul ca evidenta se intocmeste cat si cu ce vrea compartimentul, si nu in momentul crearii efective a documentelor (gen inregistrarea dosarelor). Asta ar fi fost un aspect de discutat si la noua lege – dar se pare ca nu era cazul….
Si da, din pacate, permanentul nu e permanentul proiectat, ci ramasita… de asta zic aia pe dincolo ca ar tb sa se renunte la fond :))) pentru ca de fapt e o colectie de resturi, uneori disparate. Insa, daca dupa 60 de ani de control arhivistic si monitorizare a creatorilor suntem in aceeasi faza ca in 1939, atunci e nasol de tot. Si asta inseamna ca trebuie sa facem o reforma radicala a filozofiei arhivistice. Ceea ce iar ar fi trebuit discutat la redactarea legii, dar iarasi se pare ca nu s-a considerat important.
1. Da, sunt de acord cu clarificarea termenilor folositi in domeniul arhivistic. Din pacate, nici termenii actuali nu sunt bine asimilati in practica, ba mai mult unii creaza confuzii nedorite. Cert e ca in noul proiect de lege, am ramas uimit de faptul ca se foloseau termeni cu o lejeritate fantastica. Intr-un articol din lege era folosit termenul de selectionare cu sensul strict doar de eliminare. Selectionarea arhivistica nu presupune doar eliminare cum s-a incetatenit in practica. Da, am semnalat aceasta minune arhivistica 😀
2. Dar ce zici de arhivele gradinitelor? Poate unii vor vrea sa scrie despre copilaria romaneasca…Sunt istorici care abordeaza acest subiect.
3. Te rog sa faci un exercitiu practic si sa verifici prin sondaj cateva dosare ale creatorilor si sa-mi spui daca ai gasit evidente ale P. Parca legea inca spune ca trebuie depuse liste cu evidenta P. de la creatori.
4. Da, iti confirm si eu ca e nasol. CS/urile de la creatori sunt irelevante (o formalitate) iar CS-urile din Arhive sunt gandite sa constate si sa confirme eliminarea, sa justifice ce se elimină si in niciun caz sa (re)evalueze ce se pastreaza P. Sunt multi creatori din Epoca de Aur de la care se mai pastreaza in cel mai bun caz doar statele de plata sau&si dosarele de personal si ca P. darile de seama contabile.Dupa atata asistenta de specialitate si control doar cu astea am mai ramas… Te poti uita pe indicatoare ca sa vezi cate categorii de doc. erau la P. care nu au mai ajuns in Arhive… Da, reforma radicala a filozofiei arhivistice se impune urgent.
Da, si pentru mine citirea proiectului de lege a generat o furtuna de emotii, de la dezamagire fata de asteptari, revolta fata de viitor si pana la resemnare fata de prezent, pentru ca poate sunt eu aerian si nu cunosc ADEVARATELE PROBLEME ale arhivelor din Romania. Poate asa e. In definitiv, corpul profesional, daca are ceva de spus, sa spuna. Eu sunt irelevant.
@gradinita: asta implica evaluarea si selectionarea. Nu se poate tine tot. Sunt convins ca va fi cineva care va dori si sa faca o istorie a biletului de autobuz….
@ creatori: NU discut in public despre ce am in dosarul creatorului, te rog.
Bogdan's Archival Blog -- Blog de arhivist 
Pe ce te bazezi cand spui ca e FAN? Ai evidenta cu documentele care au fost clasate in FAN ? Poti sa probezi lipsa lor?
Ma provoci…:)
1. Clasarea in FAN.
a. Asta este o eroare tehnica fundamentala. In primul rand, Fond arhivistic national/de stat, asa cum l-am importat din URSS si l-am ajustat dupa aia, este un non-sens profesional. Un fond arhivistic e totalitatea documentelor unui creator. Un FAN nu e totalitea documentelor unei natiuni! Este asimilabil Fondului cultural, dar care are cu totul si cu totul alta logica profesionala. Ii poti spune patrimoniu, dar nu fond.
b. “clasarea” este iarasi un concept importat din zona culturii si nu este aplicabil, dupa mine. Asa cum se stie – sau aar trebui, ma rog – arhivele nu sunt analizate la nivel de piesa, la nivel de document, deoarece suma lor e mai mica decat valorea lor ca grup. Sunt destule manuale care spun asta si o si jusstifica. Cel mai simplu exemplu: pot sa am planul original al unei constructii, pot sa am ciornele. Insa valoarea pe care o are documentatia completa a constructiei, cu variante, modificari, aprobari, corectii etc., depaseste suma elementelor individuale. La fel, in evul mediu, faptul ca int-run privilegiu de confirmare am si transumptul depaseste ca valoare simpla confirmare; e dovada unei vechimi de stapanire si a unei recunoasteri diacronice… Deci, avand in vedere chestia asta, “a clasa niste documente” este aberant, pentru ca eu, profesional vorbind, nu pot sa scot dintr-un fond niste “documente” ca sa le clasez. Voi aplica reguli de selectionare si voi scoate u.a. cuprinse in serii de ua cu valoare pemanenta; pe seriile respective, pastrez “organicitatea” materialuluia rhivistic, nu fac o colectie de documente. Dar alea nu sunt “clasate”, pentru ca o clasare e individuala, conform regulilor de la Min. Culturii.
2. Ca urmare, cum stabilim ce e permanent? Pai ai art. 47 din NT, unde unul din criterii vorbeste despre importanta creatorului, a se citi functiile indeplinite. Daca se ia un Institut Geologic, care are prin statutul de infiintare sarcina de a crea harti geologice ale Romaniei, din start clasez acest produs ca fiind unic si relevant la nivel national. Nici nu mai e nevoie de altceva. Se cheama macroappraisal 🙂
3. Nu am nevoie de inventare ca sa arat ca au existat. Daca iau rapoartele de activitate unde se spune ce au facut, daca iau comenzile cate tipografie de imprimare a hartilor – stiu ca ele au existat, fie si cosiderand ca nu am niciun fel de evidente “arhivistice”. Restul, e treaba politiei/parchetului sau cui o fi. Iar daca, fiind documentpublic, e inalienabil si imprescriptibil (este oare??), atunci verificari la firmele de profil si verificat ce harti au. si se poate lua urma. Daca asta e intentia.
Parerea mea.
1. Stăm bine la teorie. Felicitări! ÃŽnÅ£eleg că nu agreezi sintagma “clasare în FAN” Dar cu schema de clasare a documentelor aka NA eÅŸti de acord?
2. Hm, importanţa creatorului. Toţi creatorii de la centru/capitală sunt importanţi că doar au funcţii multiple, complexe, importante, de coordonare, că doar RO e un stat centralizat. Dar în provincie ce e important? O şcoală din comună e mai puţin importantă?
3. Deci nu mai ai nevoie de inventare ca să probezi că ceva a existat… De-a dreptul interesant… ÃŽÅ£i doresc mult succes în cercetarea rapoartelor de activitate (dacă s-au făcut ÅŸi s-au păstrat!) pentru a proba că în 1950 au fost 100 de hărÅ£i când creatorul îţi spune ca au fost doar 50 ÅŸi tot aÅŸa, an de an, până în 1990. Concluzia mea e că în Arhiva istorică ajunge adesea ce a mai rămas în urma mult-lăudatelor “selecÅ£ionări”, ce s-a mai pastrat in urma multiplelor custodii, ce a mai rămas in urma distrugerilor si ce vrea sa-ti mai dea creatorul…. Åži nu ce ar trebui sa ajunga, in urma unei evaluari arhivistice si pe baza unor evidente clare ale ANR.
1. Eu zic ca nu doar la teorie. Dar am invatat ca inainte de a vorbi, e fff important sa ne clarificam lexicul. Cat despre clasarea in FAN vs clasarea documentelor – e o diferenta de la cer la pamant. Clasarea in FAN implica selectia valorica, pe cand schema de clasare implica ordonare. Aa, ca in amblele cazuri e vorba de clase si criterii – da, dar in context nu se intersecteaza deloc.
2. pai… tocmai de asta in noul ISO 15489 se vorbeste despre evaluarea creatorului si se foloseste acelasi termen ca si la selectionare – appraisal. Da, fatalmente, creatorii de nivel central sunt importanti, pentru ca iau politici centrale si generale. La nivel local, sunt decizii de competenta locala. O primarie, indiferent cat de centralizat e statul, are relevanta ei proprie pentru comunitatea locala. Deci, trebuie identificate functiile relevante pentru nivel local si urmarita documentatia produsa de acele functii. Si da, o scoala locala poate fi al naibii de interesanta. Gandeste-te cate muzee locale pot exista, asociate cu cabinetele de la scoli. Altminteri, eu am o reticenta relativ la relevanta arhivelor de scoli primare, in genere…
3. intre 1950 si 1989, refuz asa cred ca nu au fost intocmite niciun fel de evidente…. Dar da, ai dreptate, e unul din punctele slabe ale actualei filozofii de control a documentelor, faptul ca evidenta se intocmeste cat si cu ce vrea compartimentul, si nu in momentul crearii efective a documentelor (gen inregistrarea dosarelor). Asta ar fi fost un aspect de discutat si la noua lege – dar se pare ca nu era cazul….
Si da, din pacate, permanentul nu e permanentul proiectat, ci ramasita… de asta zic aia pe dincolo ca ar tb sa se renunte la fond :))) pentru ca de fapt e o colectie de resturi, uneori disparate. Insa, daca dupa 60 de ani de control arhivistic si monitorizare a creatorilor suntem in aceeasi faza ca in 1939, atunci e nasol de tot. Si asta inseamna ca trebuie sa facem o reforma radicala a filozofiei arhivistice. Ceea ce iar ar fi trebuit discutat la redactarea legii, dar iarasi se pare ca nu s-a considerat important.
1. Da, sunt de acord cu clarificarea termenilor folositi in domeniul arhivistic. Din pacate, nici termenii actuali nu sunt bine asimilati in practica, ba mai mult unii creaza confuzii nedorite. Cert e ca in noul proiect de lege, am ramas uimit de faptul ca se foloseau termeni cu o lejeritate fantastica. Intr-un articol din lege era folosit termenul de selectionare cu sensul strict doar de eliminare. Selectionarea arhivistica nu presupune doar eliminare cum s-a incetatenit in practica. Da, am semnalat aceasta minune arhivistica 😀
2. Dar ce zici de arhivele gradinitelor? Poate unii vor vrea sa scrie despre copilaria romaneasca…Sunt istorici care abordeaza acest subiect.
3. Te rog sa faci un exercitiu practic si sa verifici prin sondaj cateva dosare ale creatorilor si sa-mi spui daca ai gasit evidente ale P. Parca legea inca spune ca trebuie depuse liste cu evidenta P. de la creatori.
4. Da, iti confirm si eu ca e nasol. CS/urile de la creatori sunt irelevante (o formalitate) iar CS-urile din Arhive sunt gandite sa constate si sa confirme eliminarea, sa justifice ce se elimină si in niciun caz sa (re)evalueze ce se pastreaza P. Sunt multi creatori din Epoca de Aur de la care se mai pastreaza in cel mai bun caz doar statele de plata sau&si dosarele de personal si ca P. darile de seama contabile.Dupa atata asistenta de specialitate si control doar cu astea am mai ramas… Te poti uita pe indicatoare ca sa vezi cate categorii de doc. erau la P. care nu au mai ajuns in Arhive… Da, reforma radicala a filozofiei arhivistice se impune urgent.
Da, si pentru mine citirea proiectului de lege a generat o furtuna de emotii, de la dezamagire fata de asteptari, revolta fata de viitor si pana la resemnare fata de prezent, pentru ca poate sunt eu aerian si nu cunosc ADEVARATELE PROBLEME ale arhivelor din Romania. Poate asa e. In definitiv, corpul profesional, daca are ceva de spus, sa spuna. Eu sunt irelevant.
@gradinita: asta implica evaluarea si selectionarea. Nu se poate tine tot. Sunt convins ca va fi cineva care va dori si sa faca o istorie a biletului de autobuz….
@ creatori: NU discut in public despre ce am in dosarul creatorului, te rog.