Despre dreptul de acces la arhive. Glose pe tema zilei

1. SECRETELE

Mare agitație mare în ultima vreme în opinia publică românească despre Arhive. Luptă altfel lăudabilă, pentru principii. Totul a plecat (pentru public, căci în intern probleme sunt de obsedant de mult timp, și de o manieră mult mai puțin delicată, așa, ca la MAI) de la anunțurile privind verificarea și posibila retragere din cercetare a unor dosare, în măsura în care acestea cuprind documente ce pot fi încadrate la „documente clasificate” (știu, un calc lingvistic stupid, la fel de fără o corectă semnificație ca și „Patria a priori”, dar… aia e!). Discuțiile au degenerat, singura dilemă fiind dacă discutăm doar de încălcarea drepturilor utilizatorilor de acces la informații sau de obliterarea istoriei neamului. Ce pare a fi cert însă, pentru mulți, este că discutăm despre o încălcare flagrantă a democrației, ba chiar, după spusele unei persoane ilustre, de (neo)stalinism.

Cred că în realitate e mai banal decât pare. Iar dacă e așa, cel mai trist este modul de exprimare al unor persoane care ar fi trebuit să cunoască lucrurile discutate mai jos, pentru ca le intră (sau le intrau) în fișa postului.

Povești cu date personale. Și de ce cred că nu ne vom face bine niciodată

1. Am fost la o conferință în Italia. Una din primele hârtii pe care a trebuit să le semnez a fost cea în care trebuia să optez dacă sunt sau nu de acord ca moaca mea să apară pe internet. Adică, dacă sunt de acord ca eu, în pozele de ansamblu făcute, să apar sau să fiu eliminat. Ce prostie!, ar spune un român. Poate, dar e prevăzut în reglementările privind datele personale… Care — culmea — sunt aceleași pe tot teritoriul UE. De câte ori suntem întrebați despre acest lucru în România?

2. Am fost la Predeal. Lângă Cabana 3 Brazi este un mic parc de joacă pentru copii, funparkpredeal (în engleză, că e firma internațională…). Se închiriau sănii. Ca să închiriezi o sanie, trebuie să lași buletinul.

— Doamna, cum să imi las actul de identitate la dvs., sunteți Poliția?

— Atunci vă fac o copie xerox.

– Dvs. sunteți operatori de date cu caracter personal? Nu vi se pare excesiv ca într-o dugheană să colectați copii după actele de identitate ale oamenilor? Parcă suntem în Africa, nu în UE…

– Da, suntem în Africa, vine răspunsul, că românii sunt hoți și ne-au furat săniile…

– Și dacă puneați 50 lei ca garanție pentru sanie, nu era legal și corect?

Mi se pare absolut revelator că ne indignăm că „hoții ăia de sus” ne fac de râs, dar nu avem nicio reacție când o individă al cărei nivel de împlinire profesională e limitat la a fi vânzătoare într-o cutie de plastic își permite să ne facă pe toți „hoți”. Și că ne adună actele de identitate… (apoi, ne mirăm cum neica-nimeni are strânse semnături cu CI și CNP pentru senat, deputați, referendumuri, inițiative legislative. De exemplu) și mi se pare absolut revelator că pârliții aia, care au oferit servicii la mii și mii de oameni până acum, nu au fost chestionați de nimeni despre practicile lor…

3. Firma Arctic. Reparație de frigider, cu actele de cumpărare pierdute. Copie scanată color de pe buletin, încărcată în sistem informatic!

— Sunteți operator de date? Aveți dreptul legal să stocați copiile buletinului?

— Vreți sau nu vreți garanția? Nu îmi dați, nu vă rezolv.

– Dar de ce aveți nevoie de buletin?

– Dacă sunteți samsar de frigidere defecte și le reparați pe spezele noastre?

– Și nu era legal și corect dacă dădeam o declarație propria răspundere?

Privirea senină și indignată îmi spunea că neam de neamul ei nu a auzit vreodată de datele personale. Că sunt singurul tâmpit care și-a pus întrebarea ce fac ăștia cu buletinul meu. Desigur, în definitiv, nu e problema ei, ci a firmei. Care se vrea reper regional de altfel… 

4, O școală. Nu contează. Una modernă și aliniată epocii. Oferă catalogul electronic. Uraa!!!! Intrăm în civilizație. Oare?? Hai să vedem. Infrastructura IT nu e a școlii, ci a unei firme. Părinții nu plătesc școlii, ci firmei. Deci, firma primește de la școală date personale ale elevilor (cum oare identifică elevii? Doar după nume, sau după CNP – întreb și eu…) note și alte alea și le monetizează. Deci Statul tranzacționează datele pentru ca firme private să scoată bani. Există oare protocol de transfer și prelucrare a datelor personale, exista consimțământ explicit, firma de IT este operator de date personale sau nu ne încurcăm în așa ceva? Apoi, cine încarcă datele pentru firmă? Ăăă, cred că profesorii (îh, deci angajații de la stat muncesc pentru a furniza datele unei firme private, care monetizează și munca lor? Hmmm….). Și logurile de activitate, și credențialele (poate și alea cu ceva identificatori unici, de tipul CNP, mai știi?) se păstrează — evident — de către firmă… care știe astfel cine face, când anume face, cum anume face un angajat de la stat… Modernitate, așa-i?

Ce să explici că se încalcă legea? Legea e greșită, clar, pentru că împiedică modernitatea. Problema învățământului e manualul de sport, nu transferul de date personale… 

 

Europa se agită cu GDPR. La noi nu va fi nimic. Nici aici, nici în alte zone. Suntem atât de ocupați cu abuzurile ,,ălora mari”, încât nu vedem abuzurile de lângă noi făcute de tot felul de micimani, dar de care depinzi într-un fel sau altul. Care sunt atât de rupți de realitate, că nici măcar nu știu că există vreo lege pe care au încălcat-o.

“Care lege? Nu mă privește pe mine… Eu FAC lucruri, nu mă încurc în rahaturi…”

despre secrete..

Am citit recent Fond Secret. Fond S Special, aparuta la CJ, in 1995. MI-a retinut atentia o prezentare foarte interesanta a conceptelor de secret de stat, secret de servciciu si nesecret nedestinat publicitatii. Sincer, nu stiam cat de mult se inrudeste regimul actual al secretelor de sistemul din timpul comunismului, dar extrasul da o idee.

Oricum, e importat pentru a intelege mecanismul, care da azi batai de cap in accesarea arhivelor.

Trieste – Proiect de reglementare UE privind datele personale (actualizat)

Datele personale in proiectul de reglementare privind datele persoanale

– diferenta intre reglementare si direciva; reglemetarea e mai puternica

– reglementarea se va aplica tuturor persoanelor rezidente din EU, date procesate chiar de entitati din afara EU

– reglemenatrea UE tinde sa devina de facto un standard international

– intentia UE e sa protejeze personele de folosirea agresiva a datelor de companiile private; protectie online

(comentariu de la unu de aici: de vreme ce documentele vor fi anonimizate si serviciile secrete sunt singurele scutite, rezulta ca istoria va folosi doar documentele nominative ale serviciilor secrete….:D)

– data subject – persoana la care se refera datele personale

– controler – entiaitea responsabila pentru protectia datelor prsonale

– se aplica doar persoanelor in viata

– art.5: datele personale pot fi tinute intr-o forma care sa permita identificarea persoanei doar pentru o durata egala cu nevoia pentru care a fost procesata. se poate mai mult pentru scopuri: istorice, statistice sau stiintifice si sunt supuse periodic evaluarii nevoii pt acest scop.

– daca datele personale sunt luate de la tert, cel care le are trebuie sa informeze individul despre sursa obtinerii datelor personale. (la arhive e haios…:)

– individul are drept de a obtine informatii daca e sau nu subiectul prelucrarii; drept de rectificare/stergere a datelor; xceptie: istoric, statistic si stiintific

– poti pt scop istoric, statistic si stiintific daca:

– aceste scopuri nu pot fi altfel obtinute din date care nu sunt nominative

– datele personale se pastreaza separat de restul, daca e posibil

-publciarea datelor doar cu acrodul sbiectilor

-cercetarile sunt sunt mai importante decat interesu si dretul individual

– subiectii au facut datele pubice

– EAG vor un articol distinct pentru datele pastrate in arhive; utilizate publica pentru detinere; permisiune pentru pastrare nedefinita pt doc arhivistice; derogarea de la instiintarea subiectilor; scutirea de revizuire periodica a nevoii de pastrare; eliminarea obligatiei de a rectifica, sterge sau anononimiza datele (doar notite corective adaugate); cod de conduita (UK+IT) petru cercetatori.: protejarea dreptului indivizilor; protejarea autenticitatii; apararea interesului public.

– mai multe state au propus amendamente privind arhivele (Romania nu e printre ele:))

 

PS: textul reglementarii aici

to release or not to release… (updated)

E cunoscut scandalul intre Presedintele si Prim-ministru cu filmarile de la Cotroceni. Ba mai mult, se ameninta cu altele.

Nu comentez prestatiile persoanelor, nici altele. Dar e ceva de vazut aici, legat de arhiva si accesul la ea.

Inregistrarile sunt clar acte ale administratiei prezidentiale, care trebuie sa isi gaseasca locul in arhiva Presedintiei. Dupa Legea 16, astea sunt documente care ar trebui sa fie publice dupa 30 de ani. Pe de alta parte, daca intereseaza publicul, pot fi facute publice imediat, in baza L544.

Oare daca eu ma duc maine la Cotroceni si cer inregistrarile de la sedintele anterioare, in baza lu’ 544. mi le da cineva?

(confirmarea aici 🙂

Eu cred ca imi va da, dar nu inregistrarea…

Ei, si in contextul asta, e de analizat, dupa mine, in ce masura seful unei institutii poate face publice acte din arhiva proprie. Asa cum e gandita acum L16, e impotriva publicului (publicul nu are acces mai devreme de 30 de ani). Dar nu se spune nimic daca acele documente sunt facute publice de catre seful institutiei, pentru interese mai mult sau mai putin personale. Lege ferenda?

Vantul copyright-ului pe la Arhive.

Cum a inceput sa adie…, o resursa semnificativa.

O bătălie pierdută — protecția datelor personale

Am mai scris aici și prin reviste despre viață personală și despre protejarea ei de situațiile care mai de care mai banale în care datele astea se scurg fără să îți dai seama. Și eu chiar încerc să mă protejez: eu nu completez bilete de tombolă în care mi se cere CNP, eu mă iau de „sondorii” de opinie care mă sună la telefon să mă întrebe de nu știu ce, nu dau numerele de telefon ale nu știu-cui fără acordul titularului doar pentru ca mi le cere un om de bine, mă mândresc că am un număr cât mai mic de „prieteni” pe Facebook și că, în general, am atât de puține date acolo. Nu mai vorbesc că nu mi-am sincronizat niciodată datele din agenda telefonica cu niciunul din serviciile de pe net. Și cred că este nevoie să ne protejăm nu doar împotriva specimenelor care îmi spun în față: „ce dacă te ascultăm bă, la telefon, ai ceva de ascuns?”, ci și de Țața Floarea de la 3, care vrea ea să fie la curent cu ultimul scaun al copilului…

“Teza de doctorat”…

…in arhivistica…

Am ras cu lacrimi.

Si totusi, e rezumatul unei teze de doctorat.

Ma intreb cine o fi facut parte din Comiisia care a avizat o astfel de lucrare… Limba de esenta tare (fagul e tei pe langa tekul limbajului), o necunoastere cat Groapa Marianelor a arhivisticii despre care vorbeste, o necunoastere a cadrului legislativ, necunoasterea bibliografiei de specialiate, ,,contributii personale” de rasul curcilor.

Si totusi, un titlu de doctor la Universitatea Bucuresti!!!

Incep sa cred ca de asta nu mi-au platit orele sustinute acolo in 2009, voiau sa nu ma aiba prin preajma 🙂

.

date personale

Government an surveillance 

Cross-border data protection 

AS 2013-03-24

Monitorul oficial american sustine a a facut economii de 1 million de dolari pe an livrand continutul in format electronic in loc de format tiparit. Nu se spune insa cat ii va costa intretinerea depozitului digital…

Iarasi despre trecerea in nor informatics a arhivelor curente federale americane

Despre securistii lor si conturile noastre de e-mail…