despre colectii in Arhive

E ceva banal sa faci diferenta teoretica intre fond si colectie. Scrie si in Normele tehnice, orice arhivist stie asta.

Problema poate aparea in alte parti insa, intr-o serie de cazuri.

Colectia poate fi realizata de Arhive sau de catre un colectionar care transfera colectia la Arhive. Cand pot face Arhivele colectii?

Pai, cred ca in doua cazuri mari.

In primul rand, atunci cand actioneaza ca si creator, nu ca detinator. Adica, sa fac o colectie de copii de completare; sa faci o colectie de istorie orala pe o anumita tema; sa faci o colectie de site-uri sau de alta documentatie referitoare la un eveniment (vezi aici, de pilda). Acestea ar fi, sa le zicem, colectii tematice.

In al doilea caz, atunci cand creeaza colectii de administrare. De pilda, colectii de fotografii, colectii de planuri, de sigilii etc. Dupa mine, practica corecta este ca aceste colectii sa fie semnalate ca atare (ca nu sunt produse autonome, ci sunt adunate din alte locuri de prin Arhive) si sa pastreze in permanenta legatura cu contextul original (referinta la locul initial).

Au voie arhivistii sa scoata din fonduri documente si sa faca din ele colectii? Dupa mine, daca se incalca regula de la cazul 2, nu au voie sa faca asa ceva; se incalca si provenienta, si tot. Cum adica, s-ar trezi unii, nu am voie sa fac o colectie de Donatii?  Daca e considerata colectie tematica, iar relatiile dintre documentele venite intr-o donatie se pierd, atunci, dupa mine, NU! Documentele intrate intr-o donatie formeaza o unitate, ca provenienta. Provenienta trebuie pastrata, ca asa ne zice principiul provenientei. Deci, documentele intrate de la X trebuie sa fie relevate, pe tot parcursul vietii lor, ca provenind de la X. Adica, revenind la partea a doua a chestiuni, o colectie gata constituita care este donate (cumparata, preluata etc.) de Arhive va fi tratata CA UN FOND, adica i se va pastra integritatea, logica initiala etc.

Parerea mea.

codul etic al arhivistului si… implicatii

În ultimii ani, o serie întreaga de subiecte „trendy” în arhivistica au fost abordate de Arhivele Naționale. Standardele CIA au fost de mai multe ori incluse în tematica de studiu individual, ba chiar au fost date ca bibliografie și la niște examene. Personal, am considerat permanent că asta este complet greșit, deoarece ele nu au fost niciodată prezentate sistematic în Arhive, iar citirea lor individuală (fie în original, fie în traducerea mai bună/mai discutabilă) nu garanta înțelegerea lor; e ca și cum ai încerca să înțelegi aisbergul, pe baza a cea ce există deasupra apei. Rezultatul este — și pe zi ce trece descopăr amploarea lui enormă — că nu sunt prea mulți oameni care să înțelegea ce e cu standardele alea. Ceea ce parțial, este de înțeles, repet; unde nu este de înțeles este că aceeași realitate se aplică și lungului șir de bursieri la Stagiul arhivistic din Franța, unde de cel puțin 9 ani se predă într-una despre aceste standarde…

Un document asemănător, inclus în programele de studiu și în bibliografia de examen, este și Codul etic al arhivistului. E atât de limpede, încât nimeni nu a avut probleme cu el, și toată lumea l-a recitat și citit și — ,,da, dom’le, e clar, nu e nimic de neînțeles, e de bun simț”…

Read More »

doua stiri

1.  Un articol aici dspre arhivele STASI.

Dezbaterea era in toi si in 2007, cand am fost la Berlin. Colegii din Arhivele federale germane erau sictiriti de existenta acestui institutii (echivalentul CNSAS de la noi), deoarece sustineau ca arhiva unei institutii de nivel statal trebuie sa fie pastrata la institutia care are atributii legale in acest sens, Bundesarchiv. Conflictul era evident, caci noi eram insotiti la Institutul Gauck de cineva de la Bundesarchiv care abia schimba suieraturi printre dinti cu cel de la Institut 🙂 Acum, cei de la Institut vor sa evite predarea arhivei STASI catre Bundesarchiv in 2019. E de vazut cum vor iesi lucrurile pana la urma.

2. O intamplare cu chitante

Am aflat azi o chestiune savuroasa (pentru mine, cel putin). OMF din decembrie 2010 (parca) spune ca chitantele se pastreaza 5 ani si se arunca. asa au hotarat Finantele, pentru nevoile lor si in majoritatea cazurilor, in nomenclatoare, apare acest termen de pastrare. Boon. Ei, unii de la o banca au selectionat chitantele, conform nomenclatorului. Dupa un timp, unu’ care divorta, si se pare platise apartamentul din banii lui, a venit si a cerut dovada platii. Care nu mai era 🙂 Circ, scandal, amenintari si alte alea. Efectul: banca nu mai vrea sa selectioneze chitantele :))

Sigur ca e discutabila situatia. Pe de o parte, fiecare trebuie sa fie gardianul propriilor interese, deci omu’ trebia sa aiba grija de chitantele lui. Pe de alta parte, cineva poate sa spuna ca acele chitante sunt false, si de aia se pastreaza un exemplar si la emintent… Pe de o parte, Finantele si-au calculat termenul de pastrare in baza nevoilor proprii… Pe de alta parte, asa cum zice si ISO 15489, cand faci un termen de pastrare te gandesti si la importanta actului pentru ceilalti implicati; altfel, toti angajatorii ar arunca dosarele personale imediat ce angajatul a plecat sau judecatoriile ar arunca dosarele imediat ce au judecat cauza… Pe de o parte, e aberant sa nu mai arunce deloc chitantele; ar fi rezonabil sa le arunce dupa un numar de ani de la achitarea creditului…  Si pana atunci, daca sunt prea multe, sa le copieze pe alt suport (digital, de pilda) si sa arunce maldarele de hartie fara rost; dar, pe de alata parte, cine garanteaza integritatea si autenticitaea acelei arhive electronice??…. 🙂

licitatie deschisa pt documente

stirea aici.

Stirea asta vine in contextul discutiilor de la noi despre retrocedarea arhivelor cultelor. Asa circula bunurile culturale. Unii naivi sustin ca trebuie impuse conditii, dom’ne, si sa fie urmariti ca le respecta. Am spus si public: e o naivitate. Bunuri culturale se vand si se cumpara si in prezent,  fara ca cineva sa poata impune cu adevarat un control.

Ce ne trebuia insa control? Sincer, astazi, vazand comentariile la articolele din adevarul referitoare la proiectul UDMR de retrocedare a arhivelor confesionale, m-am cutremurat. O masa enorma de comentatori sunt impotriva Arhivelor si pentru retrocedare. De ce m-am cutremurat? De argumente. De argumente de genul: ce ne trebuie noua sa stim de hartiile alea? O sa muriti de foame, ba, arhivari securisti si comunisti ce sunteti, traiti doar din arhiva bisericilor! dati-le inapoi, hoti nenorociti! Istorici semintari  (astia erau Cioroianu, Zoe Petre, Vlad Nistor, Marius Diaconescu etc.), vreti sa va tineti secretele murdare ale scrisului vostru in arhive…  (in paranteza, Cioroianu nu stiu cat a lucrat cu Arhivele, ca el scrie mai mult pe Contemporana politologica; Zoe Petre sigur nu a scris pe baza arhivelor Greciei antice; Diaconescu a scris mai mult pe baza arhivelor unguresti etc.) Dar pentru trepanati, istorie scrisa in Romania = propaganda tampa. Ceea ce e  un semn de ingrijorare pentru breasla, pentru cum e vazut rezultatul muncii ei…

In fata unor asemena argumente este evident ca nu poti da replici cu ,,mostenirea istoriei noastre glorioase”. Arhivistii ar trebui sa stie sa isi justifice rolul in societate cu argumente moderne. nu cu limba de fag. Dar faptul ca o buna parte dintre cei din Arhive au un asemenea discurs cred ca este o contributie la autismul unora fata de probleme sensibile. Desigur, nu sunt toti la fel de ciudati; mi-a placut un comentariu care a spus: comunistii voiau proprietate socialista, da? Stergerea proprietatii private, da? Ei erau atotstapanitori, da, puteau face orice? Si atunci cum mama dreaq se face ca securistii si comunistii aia din Arhive au pastrat toate cartile funciare care dovedeau proprietatea privata? Cum se face ca nenoricitii aia de arhivari au contribuit esential la toate improprietaririle si despagubirile si compensarile de azi, democratic-capitaliste, prin documentele pastrate de ei in timpul comunismului? Desigur, o intrebare pe care trepanatii nu si-o pun, ca ei, probabil, nu au nimic de-a face cu trecutul fiind o generatie nascuta in eprubete, venita direct de pe Marte; pe ei istoria nu ii intereseaza, pentru ca erau la tigare la scoala, in timpul orei…

Am deseori senzatia ca tara asta de capitalisti bezmetici, rupti in coate (ca nu ii vad pe capitalistii milionari scriind pe site-urile ziarelor)  habar nu are ce e ala capitalism. Sa puna mana sa citeasca ce e in tari capitaliste, sa vada cum e. Sa imi arate mie arhivist american capitalist murind de foame ca nu are obiectul muncii. Sa imi arate mie tara capitalista care a desfiintat Arhivele. Cred ca daca ei s-ar duce in Austria, sa vada cum nenorocitii de capitalisti austrieci au nationalizat toata arhiva familiei Habsburg, s-ar sinucide sa vada cat de nedemocratic, securisto-comunist e Vestul. Sa se duca ei la francezi si sa le urle alora in fata sa retrocedeze Arhivele din Algeria, din Tunisia si de pe unde or mai fi fost. Cred ca ii leaga Sarkozi cu 3 sfori si ii pune in avion inapoi, dupa metoda consacrata. E la fel cu ai nostri politicieni, care striga jos cu statul social, cand Europa insasi marsheaza pe statul social… Ai dreaq securisto-comunisti “brucselezi”, ramasi in urma, fara habar de capitalismul autentic, nascut la sat, la noi, la romanica… Asa si cu Arhivele, cum gasesc unii, dragii de ei, solutii democratice si capitaliste, mai radicale decat orice ar fi facut democratii aia din Vest…

Incerc sa nu fiu paranoic in legatura cu problema asta. Am scris in urma cu cativa ani: da, pentru documentele luate in ’74, strict juridic cred ca a fost o nationalizare (Nu un abuz al Arhivelor, ca au fost luate strict legal, cu acte in regula; arhivistii nu puteau spune: eu fac rezistenta,fratioare, eu nu aplic legea asta…) Pentru documentele luate inainte, nu sunt asa de sigur cu nationalizarea; in multe cazuri, daca nu le luau Arhivele in pastrare, marii revendicatori de azi nu mai aveau ce revendica, pentru ca actele alea ar fi disparut complet (nu va suna cunoscut, e ca si cu bancherii in criza: vrem capitalism fara limite; dau in balba si cer ajutor dela stat cand au probleme, deja nu mai vor capitalism fara stat; apoi, vor iar capitalism fara limite…) Oricum insa, nationalizare nu e egal comunism. Nationalizare este si in Constitutia de azi. Exproprierea pentru cauza de utilizate publica este o nationalizare a proprietatii, cu dreapta despagubire. Dar de ce oare nu se priveste in jur, la modul cum au procedat alte tari cu arhivele private preluate de stat? De ce oare se adopta doar varianta maximala, extrema, a retrocedarii in integrum, cand nici macar cladirile si terenurile nu au fost retrocedate in integrum in Romania (adica ceva ce nu se sfarama la atingere si nu risca sa dispara din peisaj)?  De ce nu se cere retrocedarea sau plata de compensatii? Si de ce se promoveaza legi dupa legi, initiative dupa initiative ale diverselor grupari interesate de Arhive, care mai de care mai stupida ca si continut si limba romana, iar noua lege a Arhivelor este amanata de ani de zile?  Poate doar politicienii nostri ar putea raspunde…

Cat despre capitalistii de profesie, sa nu se teama, nu vom muri de foame. Cum se zice, mama prostilor e intotdeauna gravida. Iar registrele de nasteri au caracter permanent. Deci arhivistii din Arhivele Nationale vor avea ca obiect al muncii macar sa tina evidenta nasterii fiilor mamelor lor… 😀

servicii secrete si controlul arhivistic

O stire.

Aici e o stire de senzational, dar, dincolo de asta, sunt absolut convins ca dosarele alea au fost distruse la ordin, si nu respectand proceduri arhivistice legale. Intrebarea care se ridica este de ce sa fie serviciile secrete scutite de control arhivistic? Din cate stiu, in alte tari serviciile secrete nu sunt atat de protejate si ocrotite si autonomizate ca la noi. Ele functioneaza pe bani publici; de ce sa nu aiba cetatenii dreptul sa vada arhivele lor dupa 100-150 de ani? de ce sa fie scutiti de a le depune la Arhivele Statului? Daca cineva imi spune (bun, ar fi unii de la arhivele armatei, stiu :))  ca documentele de la 1912 sunt inca secrete de stat, as zice ca e o enormitate; poate fi un scandal istoric, dar nu un secret de stat. Si atunci, de ce sa nu fie istorie pana la capat, daca nu mai sunt documente operationale? Cu ce drept statul ia documentele de la Primarii, dar le lasa la serviciile secrete? Ca sa faca aia ce vor ei cu viata celor pe care ii supravegheaza?

Buf – a cazut reteaua si scriitorul a amutit 🙂

Update:  comentariu de la MJ

Offfffffff–RFE archives

Am primt un e-mail de la un prieten. Scria in el:

,,Eu voi dona prin SMS pentru aducerea arhivei [Radio Europa Libera, nm, BFP]  în ţară, dar m-aş simţi şi mai bine dacă ar rămâne o copie şi în străinătate”.

Mi-am amintit despre una prin primele discutii avute la scoala de la Trieste cu cei din slovenia (Peter Klasinc si inca vreo 2). Nu mai stiu in ce context, ii intrebam de ce pun asa mare accent pe imaginea Arhivelor. Si mi-au spus:

E o chestiune de incredere. Daca Arhivele pierd increderea publicului, se pierde increderea in capacitatea si competenta pastrarii actelor. Cine va mai avea incredere sa iti incredinteze spre pastrare memoria, daca ei nu au convingerea ca ai grija de hartiile lor si ca aceastea nu vor fi falsificate sau distruse la tine in depozite?

Ha-ha-ha!!!! 😀

Si acum titlul: Oooooffffffff  😦