Arhivele si democratia. Episod de diagnoza

Vorbind despre faptul ca arhivistul, ca formator de istorie prin modul in care proceseaza arhiva, nu poate totusi lucra decat in niste limite, determinate in primul rand de mediul social, politic si cultural in care arhivele au fost create, se scrie in cartea asta:

“In both democratic and more authoritarian societies, it often requires negotiating as well between the cultures of the archive and those of the records-generating group or organization. The familiar story of the Nixon tapes is instructive in this regard. Until its sudden termination, the Nixon presidency was the most fully documented administration in U.S. history. As we know, almost every official Oval Office conversation was recorded, including those whose importance to scholars turned out to be that the people involved thought they were literally ‘off the record.” On one hand, presidential archivists struggled almost immediately to secure these materials as part of their formal “national heritage” mission. On the other, they served at the discretion of the presidential office and quickly found themselves in the midst of a bitter conflict over which of these presidential records belonged in the national archives.
The eventual triumph of openness in this struggle ultimately situated the tapes in the archives, but the clash of cultures it reflected had an unexpected consequence. No American president since Nixon (and we dare say no national executive in any country since) has allowed a similar real-space, real-time recording system to be installed, as far as we know. Almost all Oval Office conversations, on or off the record, have no direct transcripts for future scholars to examine. In a similar way, a court determination that the diaries of former U.S. Senator Packwood were public rather than private documents has also chilled a long culture of diary production. Even memoirs and other personally sensitive materials that find their way into paper or electronic form have become points of cultural, as well as legal and political conflict, further changing the culture of records production”.

Comentariile mele:

  1. Nici un presedinte, in nicio tare de atunci… Autorii nu au informatii corecte. O actualizare AICI. Si, decurgand din asta:
  2. Arhiva ca oglindire a maturitatii democratiei: la aproape 50 de ani de la Nixon, societatea romaneasca nu a manifestat nimic din reflexul democratic pe care americanii l-au manifestat atunci. Mai avem mult de mers.
  3. Arhiva ca masura a misiunii sociale a Arhivelor Nationale: au cerut Arhivele ca acele inregistrari sa faca parte din arhiva oficiala a Presedintiei, asa cum s-a intamplat cu inregistrarile lui Nixon?  Nu reprezinta oare o oglinda cat se poate de fidela a societatii? Oare ce pastram ca istorie, doar ce ne pun public demnitarii statului pe FB?

Trieste – Anne Gilliland (actualizat)

Participatory archive = ability for individuals and communities to participate in societal memory, to find their own voice to become participatory agents in RK and achiving for identiy, memroy and accountability purposes

Different views and understandings over archival documents

 

Individuals/entity ability to participate actively in description and appraisal of archives.

Description

-describe/name oneself any archival description

– challenge or correct archival description

– respond or adnotadate archival descriptive content

– request take down archival descriptive content

Appraisal:

– participate in decision-making on records appraisal

– right to includes community needs in appraisal decision

-right to challenge appraisal decision

 

PS: Am discutat cu Anne Gilliland; am intrebat-o, in contextul materialului, pana la ce nivel ar putea interveni de fapt pubilcul in descriere; asta in contextul in care, la Girona, niste unii au venit cu un material in care spuneau ca de fapt nu mai e nevoie de ordonre, de inventariere de nimic – doar le pui online si lasi publicul sa faca ordine. MI-a raspuns ca interventia publicului in arhivele administrative ar trebui sa fie, de fapt, cvasi-nula, si ca materialul se refera la arhivele diferitelor comunitati, acolo unde interese specifice si oameni avizati pot contrbui efectiv la descriere si selectionare.

Apoi, discuttia a alunecat spre situatia in care descrierile arhivistilor pot fi insuficiente pentru public. Ca profesionistii (cercetatorii de pilda) stiu despre ce e vorba chiar in putine cuvinte, insa publicul larg are nevoie de explicatii si de un limbaj adecvat. In plus, pentru diferite situatii – de pilda restituri de proprietati sau refugiati sau altele, a zis Gilliland, este nevoie de detaliere, pentru ca oamenii simpli sa isi poata gasi inforamtiile pe care le cauta. Am ridicat problema resurselor, pentru ca descrieri detaliate, chiar la nivel de dosar implica multe resurse, care nu exista. A incuviintat, insa  a remacat faptul ca totul dep inde de politica institutiei. Pe cine servim: pe cei din viitor – OK, atunci sa asteptam bani de la cei din viitor. Cei prezenti vor servicii prezente, si daca ceri bani, ca institutie, trebuie sa oferi ceva. De pilda, daca ai de-a face cu un val de refugiati si ai in arhiva o serie sau un subfond care se coupa de problema asta, nu astepti bani pentru descrierea intregului fond, ci mergi si ceri bani de la cei care se ocupa de refugiati, prelucrezi strict partea de reugiati si contribui in felul asta la problema pe care il intereseaza pe finantator.

Minte stralucita, aproape ma ofticam sa nu aveam ce intrebari sa ii pun. Si ei, si lui Sue McKemmish. 😦

falsuri in arhive

Un reportaj care vine sa confirme o problema trecuta sub tacere: lipsa procedurilor riguroase de control arhiva duce la pagube institutionale (vezi de la min. 6:50 in sus).

Scriam ceva asemanatr acum ceva ani, aici. Imi place mai ales concluzia pe care am scris-o atunci, si care, iata, se confirma.

Dar Statul roman e prea ocupat ca sa repare probleme d’ astea….

AS 2013-02-27

Incredibil, pana la urma le-a iesit… Pierrefitte sur Seine…

Deci, pastram originalul dar se face praf. Si atunci mai bine il digitalizam… Despre inregistrari audio la LoC.

ING a luat-o pe probleme de arhiva 🙂 Nu cred ca la noi ii intreaba cineva ceva…

Despre importanta stabilirii termenelor de pastrare 

Economii cu digitalizarea?!

Buna guvernare si documentele… Se aude, acolo sus?
Si apropo de asta, arhivele scolare si lipsa de resurse…