Category: web 2.0

Mecanismul de confidențialitate Gmail

BFPLeave a comment

… sau un nou cui in sicriul arhivei o nouă provocare arhivistică.

Am testat astăzi noul mecanism de la Gmail privind mecanismul de confidențialitate. Mai acum câteva secole, ceva similar a încercat și Microsoft, dar nu prea funcționa (pe undeva normal, o dată ce descărcai emailul în Outlook, cam greu să rechemi/ștergi mesajul).  Gmail vine însă cu o altă logică, prin care ei păstrează controlul mesajului și, prin urmare, au posibilitatea efectiv să blocheze accesul. Practic, destinatarul unui email “securizat” primește un email-link (sa te ții atacuri phising de-acuma…) care, o dată accesat, permite vizualizarea emailului în browser.  Totul bazat pe cloud.

Capture.PNG

Implicații arhivistice:

1. Emailurile trimise pot fi blocate: azi îl vedem, si nu e…  Impactul este nimicitor pentru ceea ce înseamnă documentare si arhivă: nu doar ca nu mai ai corespondența sub controlul tău, dar e posibil să nici nu o mai poți accesa. Știu, asta e politica standard pentru corespondență clasificată, dar asta e un pic problematic apropos de transparență administrativă.

2. Captura emailurilor pentru eventuala arhivare trebuie realizată în momentul primirii. Rămâne o discuție cum, deoarece emitentul poate dezactiva print, forward etc. Cred că rămâne ca alternativă captura de ecran, ceea ce e o glumă…

3. Cei cu sisteme deconectate de internet, dar cu acces la email, nu vor putea vizualiza nimic.

 

web 2.0

Aside BFPLeave a comment

  Stire aici. Ideea arhivistica din aceasta chestiune ar fi ca, juridic, in presupusa interactiune “democratica” web 2.0, continutul furnizat de utilizatorul extern devine proprietatea “creatorului de fond”. Deci arhivarea lui ar fi in sarcina creatorului. Nu e chiar ca o injuratura scrisa pe perete :), a nimanui. In substrat, te cheama sa bagi continut […]

trecerea la cloud – simplu (?!)

BFPLeave a comment

,,Here’s the rub: moving everything to the cloud is hard. It’s not just a matter of pushing content to a hosted server. Ok, maybe its just that easy for some – but for those who have customized their platforms and have rich functionality and productivity solutions built into their platforms, the jump can be quite complex, and the cost savings questionable. It’s why any consultant worth their pay rate will tell you it’s a matter of understanding your requirements, the return on investment for the business, and the risks involved (both the risks of doing something, and the risks of doing nothing).”

 

Articolul integral aici.

despre cloud guvernamental

BFPLeave a comment

Am primit recent o scrisorica de informare despre minunile pe care o firma din Romania le ofera statului, daca el accepta sa isi stocheze documentele in cloudul ei. Ceea ce mi-a ridicat din nou o problema straveche: pana unde mergem cu parteneriatul public-privat?

Odata, fiind intr-o comisie cu niste oameni de la Ministerul Comunicatiilor, am constatat cu suprindere ca erau extrem de fericiti zugravind viitorul in care primariile si alte institutii din Statul roman isi vor depune arhiva electronica in centre de date private. I-am intrebat atunci daca nu cumva e un conflict de interese si mi-au raspuns ca Statul trebuie sa sprijine Privatul, ca altfel se duce de rapa piata de IT…

Acum, cu oferta asta, din nou imi pun aceeasi intrebare, pentru ca stiindu-i pe cei care mi-au trimis oferta sunt absolut sigur ca vor ,,convinge” diversi decidenti sa incredinteleze documentele electronice ale adminsitratiei publice in mainile unei entitati private (bun, zvonul e ca nu e chiar privata, ca e tot de Stat din anumite zone mai albastre, dar nu sunt dovezi in acest sens :P) : oare chiar nu e evident ca Statul are interese si activitati care pot intra in conurenta cu cele ale privatilor? Oare nu este evident ca arhiva, adiuca sursa de informatie a institutiilor publice, nu trebuie sa fie pe mana structurilor private? Sa fim seriosi, oricat ai cripta un fisier electronic, din moment ce acea entitate electronica va fi 24/24 pe spatiul de stocare al lui X, X va avea tot timpul si toate posibilitatile din lume de a decripta criptarea si de avea acces la informatii.  Exista oare vreun stat din lume care sa isi dea arhiva pe mana privatilor?

Sa ne imaginam numai ca firma respectiva nu este rau-intentionata si nu urmareste efectiv culegerea de informatii. Sa ne imaginam numai ca managerii ei sunt boi si firma e in prag de faliment. Ce va face Statul? Da fuga in alta parte sau baga bani publici sa o salveze, ca sa isi puna la adapost arhiva?

In elanul politicienilor de a privatiza totul, multi nu par a intelege ca statul are o dubla functie: de administrator al bunurilor sale si de arbitru in societate. Prin structurile sale de forta, de administrare a justitiei etc., Statul are niste privilegii si responsabilitati si raspunderi unice si nu e la fel ca oricare alta firma de pe piata. Si ca informatiile pe care Statul le detine sunt un bun care trebuie protejat.

Indiferent daca asta ar duce la falimentul unor firme private care nu pot trai decat prin contracte cu Statul…

 

AS 2012-09-30

BFPLeave a comment

Un nou concept avanseaza in lume: ,,guvernarea ciclului de viata al informatiei” (cunocut inainte ca managementl ciclului de viata al actelor :p)

Despre conservarea arhivelor digitale:

http://blogs.loc.gov/digitalpreservation/2012/08/more-product-less-process-for-born-digital-collections-reflections-on-curatecamp-processing/

http://blogs.loc.gov/digitalpreservation/2012/09/born-digital-minimum-processing-and-access/

AIMS Born-Digital Collections: An Inter-Institutional Model for Stewardship 

managing born digital content

 

Cum indosariem? Pai, legan intelectual documentele unul de celalalt. Pardon, cum salvam website-urile cu aceeasi proveninenta? LEgam intelectual site-urile unul de celalalt… http://blogs.loc.gov/digitalpreservation/2012/09/archiving-the-intellectual-components-of-a-website/