E o discuție în spațiul public de ceva vreme, e și o lege prin Parlament, legată de registrele de date (electronice).
Dar ce-or fi alea?
Read More »Category: ARHIVE DIGITALE (e-records and e-archives)
Documente în contexte (Records in Contexts, RiC). Introducerea
Records în Contexts este un produs al Grupului Expert pentru descriere arhivistică al Consiliului Internațional al Arhivelor. Constă, în esență, dintr-un model concpetual, care urmărește să înlocuiască, prin consolidare, cele 4 standarde de descriere elaborate până în prezent.
În premieră, în traducere românească, textul introducerii.
Semnătură electronică sau digitală?!
Am fost pus recent în dificultate (din nou!) de traducerea în engleză a termenului de ‘semnătură electronică’.
Așadar, avem:
semnătură simplă — (simple) electronic signature
semnătură avansată (sau extinsă) – Advanced Electronic Signatures (AdES) sau digital signature
semnatura calificata (extinsa + certificat) – Qualified Electronic Signatures (QES)
sigiliu electronic – electronic seal
Pentru o ilustrare video, vezi AICI.
E de remarcat că modificările aduse de eIDAS schimbă cumva jocurile, chiar dacă la noi, din anumite — să zicem — întârzieri, cadrul legal e ușor… depășit..
De asemenea, e important de înțeles, în ciuda multor materiale publicitare, că, din punct de vedere juridic, ceea ce contează nu este semnătura ca atare, în foarte multe cazuri, ci intenția semnatarului în momentul semnării. Altfel spus, dacă semnatarul își asumă „fapta”, modul efectiv de semnare poate fi irelevant, Desigur, cu excepția cazurilor în care legislația impune o anumită formă pentru validarea actului.
Despre sisteme informatice și documente. Sau date. Sau ce or mai fi ele (4)
Azi, despre când se arhivează lucrurile…
Am mai discutat despre arhivare aici (și cu referințele anterioare). Hai să spunem, ca definiție de lucru, că arhivarea ar însemna punerea la păstrare intenționată a unui document/act, în vederea reutilizării lui ulterioare.
Despre sisteme informatice și documente. Sau date. Sau ce or mai fi ele (3) (updtd)
Azi, despre autenticitate.
Unul din elementele ce dau relevanța unei arhive este caracterul unic, de original autentic, al documentului/act păstrat. Conceptul de original și de autenticitate din arhivistică și diplomatică nu se suprapune chiar perfect cu conceptul juridic. Arhivistic — scuzata-mi fie superficialitatea, iau acum rapid ca reper doar ISO 15489 — ca sa fie un act autentic trebuie să fie nealterat sub raportul conținutului, semnatarilor și datei. Juridic, există o logică similară (art. 269 CPC, Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului.).
MAC – o carte excelentă (2)
p. 21
Distingem 3 niveluri de informație relative la o organizație:
- informația organizației,
- informația din organizație și
- informația despre organizație.
Dpdv al managementului arhivistic în organizație, relevantă este prima dintre ele.
Definiție:
„Informația organizației este aceea care a fost emisă, primită și gestionată în numele organizației, ca persoană juridică. Este vorba despre documente și date care angajează responsabilitatea organizației, în raport extern, dar și cu intern sau în relația cu subcontractori.”
PS, BFP: Știu că e clasic. Dar la noi se uită, de multe ori, ca arhiva unei organizații nu e orice hârtie, așa cum digitalul e și el o arhivă, nu proprietatea lucrătorului.
Despre sisteme informatice și documente. Sau date. Sau ce or mai fi ele (2)
Am văzut în însemnarea anterioară că sistemele ar trebui să fie asociate cu vârstele arhivelor, pentru că astfel putem identifica si setul principal de funcționalități necesare.
Acum, aș vrea să scriu despre altă condiționalitate, și anume tipologia documentară.
Despre sisteme informatice și documente. Sau date. Sau ce or mai fi ele (1) (updtd)
Îmi stă de mult pe cursor să scriu ceva despre sistemele informatice și abordările lor referitoare la informația electronică. De câteva luni, am participat la câteva schimburi interesante de experiențe, și în afara țării, și în cadrul unor proiecte de la noi, cu finanțări diverse. Experiența asta mi-a ridicat întrebări. Multe. Dar și o dorință de a exprima din nou faptul că perspectiva arhivistică este, de multe ori, altceva decât ceea ce se vehiculează a fi.
Azi așa vrea să scriu despre diferențe de terminologie, filosofie și sisteme.
Read More »
Mecanismul de confidențialitate Gmail
… sau un nou cui in sicriul arhivei o nouă provocare arhivistică.
Am testat astăzi noul mecanism de la Gmail privind mecanismul de confidențialitate. Mai acum câteva secole, ceva similar a încercat și Microsoft, dar nu prea funcționa (pe undeva normal, o dată ce descărcai emailul în Outlook, cam greu să rechemi/ștergi mesajul). Gmail vine însă cu o altă logică, prin care ei păstrează controlul mesajului și, prin urmare, au posibilitatea efectiv să blocheze accesul. Practic, destinatarul unui email “securizat” primește un email-link (sa te ții atacuri phising de-acuma…) care, o dată accesat, permite vizualizarea emailului în browser. Totul bazat pe cloud.
Implicații arhivistice:
1. Emailurile trimise pot fi blocate: azi îl vedem, si nu e… Impactul este nimicitor pentru ceea ce înseamnă documentare si arhivă: nu doar ca nu mai ai corespondența sub controlul tău, dar e posibil să nici nu o mai poți accesa. Știu, asta e politica standard pentru corespondență clasificată, dar asta e un pic problematic apropos de transparență administrativă.
2. Captura emailurilor pentru eventuala arhivare trebuie realizată în momentul primirii. Rămâne o discuție cum, deoarece emitentul poate dezactiva print, forward etc. Cred că rămâne ca alternativă captura de ecran, ceea ce e o glumă…
3. Cei cu sisteme deconectate de internet, dar cu acces la email, nu vor putea vizualiza nimic.
Cu realism, despre digitalizare
Un tip fără lozinci… Aici
Bogdan's Archival Blog -- Blog de arhivist 
You must be logged in to post a comment.