Azi, despre autenticitate.
Unul din elementele ce dau relevanța unei arhive este caracterul unic, de original autentic, al documentului/act păstrat. Conceptul de original și de autenticitate din arhivistică și diplomatică nu se suprapune chiar perfect cu conceptul juridic. Arhivistic — scuzata-mi fie superficialitatea, iau acum rapid ca reper doar ISO 15489 — ca sa fie un act autentic trebuie să fie nealterat sub raportul conținutului, semnatarilor și datei. Juridic, există o logică similară (art. 269 CPC, Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului.).