Sa vorbeasca ‘docomentele’ :)

Reactia lui Serban, AICI.

Iata ce concluzionam eu in articolul impricinat:

Materialul de față și-a propus să arate că, pe drumul unui document de la creare până la folosirea lui de către utilizator (academic sau non-academic), există o serie de faze; în fiecare dintre aceste faze, mai degrabă interese personale și competența/lipsa acesteia determină într-un mod dramatic calitatea informației. Și de calitatea informației depinde, în mare măsură, calitatea istoriei scrisă pe baza acesteia. Politica are o influență asupra documentelor așa cum influențează viață fiecăruia dintre noi. Însă, exceptând legiferarea regimului de păstrare și acces al arhivelor, nu intervine direct în crearea izvoarelor documentare.

Politica este implicată în crearea mediului social, al nivelului de pregătire al funcționarilor etc., dar nu dictează soluții și atitudini; legile o fac. Opțiunile individuale afectează mai mult calitatea informației istorice decât politica.

Arhiva nu este adevărul absolut; arhiva este o colecție de mărturii, în general instituționalizate, despre faptele istorice trecute. În mod normal, arhiva instituțională tinde să fie mai obiectivă, mai impersonală decât mărturiile individuale; regulile de consemnare a informațiilor în documente oficiale sunt oricum mai imparțiale decât regulile de scriere a memoriilor. “Adevărurile” din arhive nu se iau însă ca atare, ci împreună cu condimentul numit “critica izvoarelor”. Nimeni, exceptând neinițiații sau răuvoitorii, nu mai consideră arhiva ca o reflectare a Adevărului Absolut.

În fine, o ultimă remarcă: istorici de modă mai veche sau mai nouă sunt extrem de îngrijorați despre falsificarea istoriei trecute (mai ales a celei trecute recent). Nu văd prea des însă îngrijorări despre pregătirea istoriei viitoare: cât de pregătiți sunt funcționarii de azi, cum se păstrează arhivele, cum sunt prelucrate. Sau acestea sunt probleme pentru viitorii istorici?

 

Concluzie: alt raspuns nu am de dat. Am spus tot ce era de spus in articol…

ce trebuie sa stim

Tot din cartea Margaretei Crockett, are imi place tot mai mult (cartea, ma refer…)

Arhivistica la creatori

  • analiza de nevoi
  • inspectia documentara
  • evaluarea
  • sisteme arhiva in uz
  • sisteme arhiva iesite din uz
  • depozitare/stocare
  • eliminare
  • acte vitale si planuri de urgenta
  • constientizare
  • revizuirea periodica

Arhivistica istorica

  • managementul pastrarii
  • evaluarea
  • politica de preluari
  • actele  de preluare
  • inregistrarea preluarilor
  • prelucrarea, ordonarea si descrierea arhivistica
  • furnizarea accesului
  • cautarea sustinerii

 

L-A-M

Mi-a trecut de curand prin minte o noua matrice de interpretare a diferentelor si asemanarilor dintre Arhive, Biblioteci si Muzee (alea de istorie). E bruta, nu am stat mult sa gandesc asupra ei, dar pare rezonabila.

Poate o mai fi facut-o si altcineva, nu stiu…

Destinatia obiectelor pastrate

Arhive – uz propriu (documentele sunt produse de creator pentru nevoi interne)

Biblioteci – uz public (cartile sunt produse pentru public)

Muzee istorie – uz propriu  (piesele nu sunt create pentru public)

Difuzarea publica

Arhive – nemediat (dai acces la documente si fiecare ia ce crede ca are nevoie)

Biblioteci – nemediat (idem)

Muzee – mediat (se fac expozitii, se creeaza un anume context, nu vine fiecare si alege ce vrea sa vada.

 

ehei, dragii mosului, incepe circul!

Administratia ne poate trimite o serie intreaga de documente prin email, fara semnatura si stampila.

Stirea AICI.

Pentru vreo 5-10 ani, Arhivele Nationale vor fi scutite de selectionari. Totul va fi electronic.

Dupa aia, or sa apara altii la Decizie, care o sa isi dea seama ca au fost tampiti si nu au prevazut selectionari in mormanul de acte electronice si vor reinventa roata. Si iar ne apucam de selectionare, dupa ce deja totul e plin sis stemul imbatranit si gata de a fi scos din uz. (Asa cum am inteles ca e la Casa de asigurari de sanatate, pe minunatul sistem informatic intra acte cu duiumul, zilnic, dar nimeni nu a proiectat vreum mecanism de selectionare. Practic, vor cumpara mereu storage. Pana cand n-or mai fi camere disponibile. Apoi, mai fac un contract cu teamnet sa le implementeze selectionarea :))))

Guvernul, acest pastrator minunat de acte….

Contractul Bechtel. AICI si AICI

Actele de la MApN. AICI

Ca se intampla toate astea – nu e OK. Dar nu e nici mirare, cred ca oriunde, oricand, vor fi niste unii care fac ce fac. Vezi scandalul e-mailurilor dnei Clinon (nu obosesc sa o spun, totul a plecat de la L544 si o problema de arhivistica…)

Ce mi se pare insa un exemplu de proasta guvernare este lipsa de reactie a structurilor guvernamentale, de limitare, de creionare a unui cadru legal pentru a nu se repeta astfel de fapte. Adica tu, Stat Roman, ai probleme cu retrocedarile, ca nu poti proba ce despaguburi ai dat, ce pamant si de la cine ai luat pentru ca nu s-au facut sau nu s-au pastrat acte si tot nu faci ceva ca lucrurile astea sa nu se mai repete? Adica nu faci nimic sa intaresti regimul mangementului arhivistic la nivel de ministere?

Daca omu’ vede starea asta la nivel de guvern,  ce asteptari poti avea de la o primarie din pustie? Acte, arhiva? Irelevant, mai lasa-ma dom’ne in pace…