Guvernarea informatiei – o gluma in Romania

Un fragment din stirea de AICI.

“El a mai spus că sunt oameni din minister care pleacă cu înscrisuri copiate cu toate actele semnate“.

Am auzit despre asta chiar de la personae din Guvern. Si li se pare absolut normal sa ia copii ale documentelor publice, poate chiar cu un anumit nivel de confidentialitate, si sa plece cu ele. Ce proprietatea a informatiei si documentelor, ce control asupra diseminarii continutului!

Haiducie curata!

Documentele publice nu sunt ale institutiilor, sunt ale functionarilor care sunt instapaniti pe ele pe perioada mandatului. Dupa ce amploaiatul a plecat din post, poate folosi informatiile alea pentru nevoile proprii (doar sunt proprietatea lui, ce naiba!), poate pentru un santaj, poate pentru memorii, dar mai ales pentru a se apara, desigur. (Ma intreb care e valoarea respectivului inscris daca nu e confirmat de originalul din arhiva unui minister). Oare si-a pus vreun procuror intrebarea ce cauta copia unui document oficial in mana unei persoane (devenite) particulare?

E clar ca intr-un asemenea regim, de copiere discretionara a actelor, nu ai cum sa introduci o guvernare a informatiei in institutiile publice.  Practic, libertinismul documentar, vointa individului care, desi angajat, isi determina propriul regim pentru documentele “create” de el (desigur, in exercitarea functiei publice, dar asta e un amanunt irelevant) face administratia romaneasca o mostra de ev mediu.

Parerea mea!

PS: daca el, functionar, nu are incredere ca organizatia din care face parte va pastra actele autentice, complete, sigure si utilizabile, ce naiba pretentie putem avea de la cetateni?