Arhiva de triluri :)

Cum merge arhivarea productiei din Twitter, AICI.

Prost…

2 idei

Voiam mai de mult sa scriu despre ceva ce am remarcat de fiecare data cand am citit literatura profesionala de records management.

1. Arhivistica romaneasca actuala pune accentul pe arhivarul/arhivistul de la depozitul organizatiei. Acela trebuie sa fie certificat profesional, in ciuda faptului ca, intr-un regim normal, el primeste arhiva gata facuta!!! Cred ca ar fi mai eficient sa fie desemnata o persoana responsabile cu arhivarea la nivelul fiecarui compartiment (bun, stiu, nu e neaparat chestie de records management, era practica curenta in administratia austriaca si austro-ungara din Transilvania, in sistem german in general).  Existenta unei astfel de persoane va asigura 1-persoana tinta pentru comunicarea de informatii tehnice; 2- va muta “arhivarul” in locul de creare si exista premisele pentru o arhiva mai bine si uniform clasata si constituita.
2. La noi nu exista deloc aproape deloc din cate stiu lucrari care sa vorbeasca despre ordonare si clasarea actelor la compartiment, de catre functionarii care opereaza direct cu hartiile. Manuale ca asta de AICI, de exemplu. Cum practica birocratica se duce de-a dura (englezii deplang situatia asta la ei din anii ’60), constituirea de dosare, clasarea corecta a actelor depinde in buna masura de talentul/ creativitatea/ cheful fiecarui functionar.

Dupa mine, a duce arhivarea mai aproape de productie si ghidarea celor care produc hartiile (dar fara fasoane “academice”: “dosar dupa nomenclator”, “legea spune ca” etc, etc., ci cat se poate de practic) poate conduce la o imbunatatire a calitatii arhivei si procesului de arhivare in sine.