gata! ne debirocratizam

Asa cum anticipam in fata celor care mi-au cerut sa imi comunic propunerile la proiectul de OUG pentru debirocratizare, totul e la fel cum era inainte – nimeni “nu a avut timp” sa proceseze opiniile (nu doar ale mele, sunt convins, atat timp cat consultarea publica a fost pana vinerea trecuta, si azi deja s-a votat in guvern). Exemplu reusit de buna guvernare participativa!! 😀

Pariul  a inceput: sa vedem daca autenticitatea mai conteaza sau nu, sa vedem daca solutiile propuse rezista sau nu.

Raman cu gustul amar ca Arhivele Nationale nu s-au implicat deloc in chestiune.

ne pasa de pastrarea web-ului?

AICI

copyright sau nu – un instrument

Aici.

FAN – bleah:)

Dupa insemnarea cu FAS chinez, m-a intrebat cineva ce-am io, dom’le, cu bunatate de FAN.

HAHAHA – arhivistul Dorel loveste din nou!

Stirea AICI.

Fapta:

Întârzierea lucrărilor a fost cauzată în principal de avizele greşite emise de furnizorii de utilităţi, care nu au ştiut exact pe unde trec propriile reţele subterane. Abia după începerea săpăturilor s-a constatat că ţevile, cablurile şi celelalte utilităţi vor trebui deviate. Lucrarea ar trebui finalizată până la sfârşitul lunii martie 2017, conform ultimului termen asumat de constructor, a precizat primarul ales al Capitalei pentru MEDIAFAX

Oare de ce nu au stiut? Ca nu le-au iesit bine radiogafiile? Ca au semnat directorii ca primarii? Sau sa fie din cauza ca fie documentatia nu era actualizata, fie arhiva era vraiste si nu puteau reconstitui ce au fost in lipsa documentelor?

Stiu, e putin probabil sa fie ultima varianta 🙂

La fel cum e putin probabil sa accepte cineva ca nu exista arhiva construirii Transfagarasanului.

Si e de neacceptata pentru ca ne face un stat bananier, in preistoria modernitatii.

 

Birocratia de la guvern – revenire

Insemnarea originala AICI.

O clarificare AICI.Asa cum anticipam, exista o doza de aiureala in relatarea initiala, generata de profesionalismul recunoscut din presa romaneasca… Articolul din Gandul da parca o linie mai rationala problemei, desi:

1. Copia in format electronic  trebuie sa fie semnata electronic, conform legii, pentru a avea valoarea unui inscris sub semnatura privata. In plus, chiar semnata electronic, pentru validare, trebuie sa descarci lantul de incredere; care, daca ai sistem inchis, fara conexiune la internet, nu prea e posibil*… Suplimentar, daca nu ai sisteme (infrastructura + proceduri) pentru administrarea arhivei hibride, generezi un haos de nu se vede om cu om. Se va vedea la primul control serios, pe noul sistem. Repet: nu cum zice: unde există tehnologia pentru a scana sau pentru a primi şi procesa o copie în format electronic. De procesat o poti procesa. Problema este de a-i asigura stocarea si proprietatile de act (integritatea, autenticitatea, siguranta si utilizabilitatea).

Totodată, se elimină necesitatea prezentării de către persoanele fizice beneficiare ale măsurilor prevăzute de legea menţionată a unor documente în copie legalizată, acestea urmând a prezenta doar originalul respectivelor documente spre a fi certificate de conformitate cu originalul de funcţionarul public

2. Declaratia pe propria raspundere e o gluma – inca nu am vazut pe nimeni legat pentru fals in declaratii, desi sunt convins ca sunt cazuri peste cazuri. Cat despre legalizarea de catre functionar – e o chestie tare sa transformi orice amploaiat in expert pe acte originale: a–daca cetateanul vine cu originalul si cu copia, un functionar va trebui sa verifice la virgula originalul cu copia, pentru ca nu poate avea certitudinea ca acea copie e identica, iar falsul, in acest caz, va fi sub semnatura lui, in cazul unei anchete; deci, cel mai probabil, functionarul va trebui sa faca el copia dupa act-cine a prevazut cheltuielile astea?? b–chiar daca functionarul face legalizarea dupa copia facuta intern, este oare orice functionar capabil sa identifice un  act original autentic de un fals? Testele de integritate e arata ca nu… Si vom avea iarasi falsuri “legalizate” de functionar.

să folosească cu precădere mijloacele electronice pentru comunicarea cu beneficiarii serviciilor publice, acolo unde beneficiarul are şi este de acord să îşi furnizeze o adresă de poştă electronică

3. fara semnatura electronica, prevederea asta e o gluma…

 

Oricum, va fi o afacere grasa pentru firmele private care emit semnaturi electronice. Apropos, oare Guvernul de ce nu se transforma in emitent de semnatura electronica pentru institutiile statului? Si nu mai cumpara statul de la private, si economisim 50 euro/an de semnatura…

 

_____________

• Ca sa anticipez posibile reactii de la atoatestiutori, da, este posibil sa ai sistem inchis, fara legatura la internet, dar totusi sa primesti mesajele de posta electronica.

Manualul scurt de arhivistica.

Util chiar pentru unii arhivisti. AICI

De ce sunt arhivele si bibliotecile importante

Un articol AICI.

Cel care a scris, Richard Cox, e o personalitate a domeniului in SUA,  cu multe si interesante scrieri.

Am vrut sa oglindesc articolul ca reactive la reactia plina de neincredere a colegilor de la intalnirea profesionala de la inceputul lui iunie. Spre surpriza reciproca, lor nu le-a venit sa creada ca vine cineva care le atrage atentia asupra nevoii de justificare a existentei si functionarii institutiei Arhivelor din perspectiva financiara/a resurselor, si mie nu mi-a venit sa cred ca sunt oameni care inca mai cer societatii credit in alb, ca noi suntem o valoare in sine si, prin ceea ce adapostim in depozitele noastre, nu trebuie sa ne justificam/demonstram importanta sociala. Asta in conditiile in care obsesia “eficientizarii” costurilor bantuie multe Arhive Nationale din Europa.

Articolul lui Cox vine sa justifice importanta sociala, in conditiile in care abordarea financiara este tot mai pregnanta la nivelul decidentilor.

Un ministru in lupta cu birocratia. Atat cat a inteles din ea.

 

Aici.

Despre Fondul Arhivistic de Stat. Al Chinei :)

Daca la noi discutii nu prea exista despre asta, sa vedem cum reformeaza China F.A.S. (la noi, F.A.N.).

Fragmente (unele editate pentru logica fragmentului) din articolul Reinventing the concept of the state archival fond in China, scris de: Xiaomi An, Hepu Deng and Bin Zhang si publicat in Archives and Manuscripts, 2014
Vol. 42, No. 2, 146–150.