Puterea arhivei :)

Stire.

Nu e fascinant? Nu doar ca nu te obliga nimeni, dar chiar poti avea probleme serioase daca intocmesti anumite documente… Si cu toate astea, oamenii NU SE POT ABTINE sa nu intocmeasca arhive… 🙂

Daca nici asta nu e pledoarie pentru importanta documentului si a arhivei, atunci nu mai am alte argumente….

Fizic versus electronic (1)

O prima comparatie intre arhiva fizica si arhiva electronica, la nivel de evidente.

comp fiz electr

Comparatia vizeaza strict implicatiile pentru Arhivele NAtionale sau pentru o arhiva istorica cu mai multe surse de preluare.

In prezent, prin lege si instructiuni sunt stabilite un set de metadata care caracterizeaza entitatile arhivistice. Registrul de intrare iesire realizeaza o evidenta pentru fiecare act intrat, pe vreo 10 coloane; deci, 10 metadate atribuite fiecarei act. La nivel de dosar, numarul metadatelor este mai mic, fiind cuprinse in inventarul arhivistic. Ca principiu si in linii mari, TOATE organizatiile se incadreaza in aceste metadate.

La nivel electronic insa, FIECARE organizatie si-a definit propriul sistem, dupa nevoile/mofturile/interesele proprii (sau nu :)). La inregistrare se culeg in general datele obligatorii, dar si altele, in functie de ce a cerut organizatia respective (ex: unele au asociat un camp cu codul de bare, altele au marcat nivelul de urgenta etc.). In cazul fericit in care isi mai grupeaza actele si in “dosare”, relevand asocierile de acte, fiecare organizatie are definite propriul set de metadata, cerute de ea (sau oferite de firma furnizoare :)).

Daca in cazul organizatiilor este de anticipat ca ele ar putea avea probleme in momentul migrarii, pentru ca vor trebui 1. sa isi echivaleze toate metadatele cu noul sistem (mai ales daca e un nou producator) si 2. sa migreze toate datele, inclusiv cele pasive si irelevante (obiectiv irelevante, si subiectiv irelevante) si am indoieli serioase ca vor migra tot (vezi, pe larg, aici, p. 53), tragedia, zic eu, se va produce in momentul transferului catre ANR.

Daca in prezent iei inventarele si gata, indiferent de organizatie, la transferul arhivei electronice, pentru FIECARE organizatie in parte va trebui sa ai, sa spun asa, un alt sistem de inventar, adica alt set de metadata. Cum nu poate nici un om intreg la cap sa isi imagineze ca vei administra o arhiva electronica altfel decat cu un sistem electronic, va fi extreme de interesant de vazut cum va trebui sa isi adapteze ANR sistemul electronic ca sa incarce metadata diferite pentru arhiva fiecarei organizatiI!!! Daca acum stii ca in sistem incarci: cota la cota, indicative la indicative, cuprins la cuprins, date la date si observatii la observatii – si gata! -, cand va veni fiecare organizatie cu alte camp descriptive – ce sistem va trebui sa ai ca sa aduni toate datele alea???

In momentul cand arhivistu’ roman isi va da seama ce a insemnat inactiunea ANR pe zona informatica, lipsa initiativelor de a stabili metadata minimale pentru arhiva electronica si o schema comuna sau unitara de export de date, va fi prea tarziu. Si atunci, ori isi vor angaja o armata de programatori sa incerce echivalarea metadatelor (nu vor fi bani), fie vor lua datele si le vor pune intr-un colt.

Si atat.

Arhiva ca putere :)

Bogat, dar atins de un soi de timiditate a cifrelor mari, Marean a ajuns obraznic abia după ce a primit dosare de la Doi și-un sfert.Cînd a silabisit el prima dată stenogramele colegilor de partid, cînd a crezut că știe cîte-n lună și în stele despre umerii generalului Oprea, cînd, în fine, a văzut că e destul să spui un număr sau un nume din dosar ca să-l vezi pe Hrebenciuc cum îngheață, a început să meargă crăcănat, ca și cum între picioare i-ar atîrna o coadă de dragon. (Aici)

Singura soluție salvatoare mi s-a părut a fi declanșarea celui de-al treilea război mondial, care ar fi adus asupra orășelului nostru o escadrilă de bombardiere americane, ce ar fi țintit aripa dinspre nord a Școlii nr. 1, unde inchizitorii țineau cataloagele sub cheie. Mă și vedeam scobind fericit a doua zi printre ruinele fumegînde, luînd cenușa notelor 3 și 4 în palmă și suflînd polenul în ochii tovarășei diriginte. (Aici)

noi si-ai nostri…

Urmez/am urmat deja un curs online pentru managementul arhivei la creatori (Franta). In ultumul curs, se spunea asa. la exemple pentru asa nu:

“La priorité donnée au traitement du stock (voir la semaine 4) dont le retour sur investissement est généralement très faible.”

Adica accentul pus pe prelucrarea arhivei din depozit nu prezinta o eficienta a costului prea mare…

Dar, ghici, ce se face prioritar in Romania?  Da, stiu, nici macar atat, doar se leaga arhiva 😀

PS: am auzit azi un comentariu acid – diferenta intre inainte de L138 si dupa L138 este ca acum diversi indivizi fac praf arhivele avand in spate autorizatia de functionare, adica legitimitatea data de ANR…:D

imbracati-va si plecati acasa :)

Daca te iei dupa insemnari dintr-astea, cam asta ar fi concluzia…

Ceea ce pierd din vedere cei de acolo este faptul ca descrierea arhivistica e mai mult decat extragerea unor metadate si o indexare de continut. E contextualizare, birocratica si organizationala. A scris L. Duranti despre asta cu ani in urma, Archives as a place, se chema articolul.  Dar unii reinventeaza roata.

Deci… cum e cu duplicatul notarilor? ?

Stirea aici.

Nu stiu daca e real sau nu si nici nu contează.  Ce e relevant pentru mine e ca, asa cum se putea anticipa, notarii nu sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci, ca sa citez o formula consacrata.
Si atunci, de ce sa aiba doar  ei originalul actelor si nu si fiecare parte implicata? Asa cum am mai spus, mie mi se pare o formă de lăcomie; si de complicitate/igoranta din partea Statului. Si ca afectează logica birocratică de sute de ani, care s.a dezvoltat ca o forma de protectie impotriva falsului si de garantare a autenticității actelor.