Despre birocratie (2)

V-ati intrebat vreodata cum de politistul (sau militianul pe vremuri), care era mai mereu tinta bacurilor cu prosti, rezolva totusi o gramada de cazuri, cum ii prinde in multe situatii pe infractori? Ei, modelul de stupizenie din mitologia urbana, reusesc sa desfaca tot felul de fapte, unele realizate de tot felul de minti stralucite (vezi mitul cu crima perfecta etc.).

Bun, trecand peste faptul ca mitul e mit si nu are neaparat legatura cu realitate (sau are o alta fateta, care nu face obiectul scriiturii de fata), exista o explicatia practica: infractorul opereaza o singura data, in timp ce politistul are in fata DOSARUL. Acolo se aduna neutru si nevinovat, document dupa document, proba dupa proba. Probele se inlantuie intre ele si dau niste agregari pe care, izolat, nici nu le-ai fi banuit. In plus, politistul poate reveni iarasi si iarasi si iarasi… pana se prinde, pana descopera carligul.

DOSARUL este forma de putere a aparatului birocratic. In viata de zi cu zi te injuri cu unul si iti trece; ai uitat, mintea omeneasca selectioneaza automat lucrurile neesentiale. Dar neesentialul punctual poate deveni relevant in contextul potrivit, in  momentul in care se lipeste de alt neesential care poate dezvalui modele de comportament, modele de informatie etc. “Delta te”, adica curgerea timpului care duce la formarea dosarului prin derularea firului “povestii” este cea care releva multe lucruri. Iar membrul birocratiei sta linistit: datele se aduna si, in momentul cand va trebui sa ia o decizie, va avea povestea completa acolo, gata pentru a lega intre ele piesele si a ajunge la scrirea epilogului

Recunosc, pervers mecanism !!

In acelasi sens strict profesional, mi s-a parut sugestiv un articol politic/polemic din Catzavenii (ignorati mesajul politic din el, e irelevant aici). A confirmat remarcabil ceea ce imi spunea aseara Anne Gilliland: “arhivele sunt indisolubil legat de context si PUTERE”. Bine, teoria e mai veche (vezi fie si doar articolul stralucit al lui Eric Ketelaar dintr-un nr Archival Science: Archives As A Temple, Archives As A Prison). Arhiva, pentru un ziarist, un om obisnuit (adica fara teoria arhivistica in spate) vede in “arhiva” PUTEREA birocratiei, sursa de experienta stransa pentru folosire ulterioara. Lasand de-o parte mesajul politic, repet, mi se pare ca esentializeaza tot ce inseamna birocratie si arhiva, ca utilitate sociala.

Articolul aici.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s