Despre birocratie (2)

V-ati intrebat vreodata cum de politistul (sau militianul pe vremuri), care era mai mereu tinta bacurilor cu prosti, rezolva totusi o gramada de cazuri, cum ii prinde in multe situatii pe infractori? Ei, modelul de stupizenie din mitologia urbana, reusesc sa desfaca tot felul de fapte, unele realizate de tot felul de minti stralucite (vezi mitul cu crima perfecta etc.).

Bun, trecand peste faptul ca mitul e mit si nu are neaparat legatura cu realitate (sau are o alta fateta, care nu face obiectul scriiturii de fata), exista o explicatia practica: infractorul opereaza o singura data, in timp ce politistul are in fata DOSARUL. Acolo se aduna neutru si nevinovat, document dupa document, proba dupa proba. Probele se inlantuie intre ele si dau niste agregari pe care, izolat, nici nu le-ai fi banuit. In plus, politistul poate reveni iarasi si iarasi si iarasi… pana se prinde, pana descopera carligul.

DOSARUL este forma de putere a aparatului birocratic. In viata de zi cu zi te injuri cu unul si iti trece; ai uitat, mintea omeneasca selectioneaza automat lucrurile neesentiale. Dar neesentialul punctual poate deveni relevant in contextul potrivit, in  momentul in care se lipeste de alt neesential care poate dezvalui modele de comportament, modele de informatie etc. “Delta te”, adica curgerea timpului care duce la formarea dosarului prin derularea firului “povestii” este cea care releva multe lucruri. Iar membrul birocratiei sta linistit: datele se aduna si, in momentul cand va trebui sa ia o decizie, va avea povestea completa acolo, gata pentru a lega intre ele piesele si a ajunge la scrirea epilogului

Recunosc, pervers mecanism !!

In acelasi sens strict profesional, mi s-a parut sugestiv un articol politic/polemic din Catzavenii (ignorati mesajul politic din el, e irelevant aici). A confirmat remarcabil ceea ce imi spunea aseara Anne Gilliland: “arhivele sunt indisolubil legat de context si PUTERE”. Bine, teoria e mai veche (vezi fie si doar articolul stralucit al lui Eric Ketelaar dintr-un nr Archival Science: Archives As A Temple, Archives As A Prison). Arhiva, pentru un ziarist, un om obisnuit (adica fara teoria arhivistica in spate) vede in “arhiva” PUTEREA birocratiei, sursa de experienta stransa pentru folosire ulterioara. Lasand de-o parte mesajul politic, repet, mi se pare ca esentializeaza tot ce inseamna birocratie si arhiva, ca utilitate sociala.

Articolul aici.

Drepturile omului in Arhive

O prezentare reusita la scoala de la Trieste despre arhive si drepturile omului. Sincer, nu m-am gandit niciodata ca e atata arhivistica in chestia asta, desi acolo sunt oameni doldora de asa ceva (Trudy Petersen, d.ex., fost director interimar la NARA).

O serie de lucruri mi se par in continuare usor exagerari (d.ex., semnalarea in descrieri a documentelor unde sunt remarcate incalcari ale drepturilor omului – e o interpretare contextuala ca timp si legislatie; sunt de pareare ca descrierile tb sa reflecte informatia si contextul, cat mai “curatata” de subiectivisme si interpretari. Nu e cercetare tematica…). In schimb – clar esetial pentru selectionare, drept criteriu.

Prezentarea aici. EB 2014-1.25 ICA Human rights ontheRoleofArchivists

Trieste – Zdenka Semlich Rajh – copyright in archives

Prezentarea aici.

Semlic_Copyright in Archives

Trieste – Anne Gilliland (actualizat)

Participatory archive = ability for individuals and communities to participate in societal memory, to find their own voice to become participatory agents in RK and achiving for identiy, memroy and accountability purposes

Different views and understandings over archival documents

 

Individuals/entity ability to participate actively in description and appraisal of archives.

Description

-describe/name oneself any archival description

– challenge or correct archival description

– respond or adnotadate archival descriptive content

– request take down archival descriptive content

Appraisal:

– participate in decision-making on records appraisal

– right to includes community needs in appraisal decision

-right to challenge appraisal decision

 

PS: Am discutat cu Anne Gilliland; am intrebat-o, in contextul materialului, pana la ce nivel ar putea interveni de fapt pubilcul in descriere; asta in contextul in care, la Girona, niste unii au venit cu un material in care spuneau ca de fapt nu mai e nevoie de ordonre, de inventariere de nimic – doar le pui online si lasi publicul sa faca ordine. MI-a raspuns ca interventia publicului in arhivele administrative ar trebui sa fie, de fapt, cvasi-nula, si ca materialul se refera la arhivele diferitelor comunitati, acolo unde interese specifice si oameni avizati pot contrbui efectiv la descriere si selectionare.

Apoi, discuttia a alunecat spre situatia in care descrierile arhivistilor pot fi insuficiente pentru public. Ca profesionistii (cercetatorii de pilda) stiu despre ce e vorba chiar in putine cuvinte, insa publicul larg are nevoie de explicatii si de un limbaj adecvat. In plus, pentru diferite situatii – de pilda restituri de proprietati sau refugiati sau altele, a zis Gilliland, este nevoie de detaliere, pentru ca oamenii simpli sa isi poata gasi inforamtiile pe care le cauta. Am ridicat problema resurselor, pentru ca descrieri detaliate, chiar la nivel de dosar implica multe resurse, care nu exista. A incuviintat, insa  a remacat faptul ca totul dep inde de politica institutiei. Pe cine servim: pe cei din viitor – OK, atunci sa asteptam bani de la cei din viitor. Cei prezenti vor servicii prezente, si daca ceri bani, ca institutie, trebuie sa oferi ceva. De pilda, daca ai de-a face cu un val de refugiati si ai in arhiva o serie sau un subfond care se coupa de problema asta, nu astepti bani pentru descrierea intregului fond, ci mergi si ceri bani de la cei care se ocupa de refugiati, prelucrezi strict partea de reugiati si contribui in felul asta la problema pe care il intereseaza pe finantator.

Minte stralucita, aproape ma ofticam sa nu aveam ce intrebari sa ii pun. Si ei, si lui Sue McKemmish. 😦

Trieste – Proiect de reglementare UE privind datele personale (actualizat)

Datele personale in proiectul de reglementare privind datele persoanale

– diferenta intre reglementare si direciva; reglemetarea e mai puternica

– reglementarea se va aplica tuturor persoanelor rezidente din EU, date procesate chiar de entitati din afara EU

– reglemenatrea UE tinde sa devina de facto un standard international

– intentia UE e sa protejeze personele de folosirea agresiva a datelor de companiile private; protectie online

(comentariu de la unu de aici: de vreme ce documentele vor fi anonimizate si serviciile secrete sunt singurele scutite, rezulta ca istoria va folosi doar documentele nominative ale serviciilor secrete….:D)

– data subject – persoana la care se refera datele personale

– controler – entiaitea responsabila pentru protectia datelor prsonale

– se aplica doar persoanelor in viata

– art.5: datele personale pot fi tinute intr-o forma care sa permita identificarea persoanei doar pentru o durata egala cu nevoia pentru care a fost procesata. se poate mai mult pentru scopuri: istorice, statistice sau stiintifice si sunt supuse periodic evaluarii nevoii pt acest scop.

– daca datele personale sunt luate de la tert, cel care le are trebuie sa informeze individul despre sursa obtinerii datelor personale. (la arhive e haios…:)

– individul are drept de a obtine informatii daca e sau nu subiectul prelucrarii; drept de rectificare/stergere a datelor; xceptie: istoric, statistic si stiintific

– poti pt scop istoric, statistic si stiintific daca:

– aceste scopuri nu pot fi altfel obtinute din date care nu sunt nominative

– datele personale se pastreaza separat de restul, daca e posibil

-publciarea datelor doar cu acrodul sbiectilor

-cercetarile sunt sunt mai importante decat interesu si dretul individual

– subiectii au facut datele pubice

– EAG vor un articol distinct pentru datele pastrate in arhive; utilizate publica pentru detinere; permisiune pentru pastrare nedefinita pt doc arhivistice; derogarea de la instiintarea subiectilor; scutirea de revizuire periodica a nevoii de pastrare; eliminarea obligatiei de a rectifica, sterge sau anononimiza datele (doar notite corective adaugate); cod de conduita (UK+IT) petru cercetatori.: protejarea dreptului indivizilor; protejarea autenticitatii; apararea interesului public.

– mai multe state au propus amendamente privind arhivele (Romania nu e printre ele:))

 

PS: textul reglementarii aici

Tristeti…

1. Am fost anul acesta la conferinta CIA de la Girona. Linii directoare: dominatia totala a industriei IT asupra obiectivelor institutionale; dominatia arhivei electronice asupra discursului profesional (nimic altceva nu mai incape); saracia si sub-bugetarea generalizate pentru Arhivele Nationale, de peste tot din lume; dictatul bogatiei unor arhive mici, care ajung a graiasca niste enormitati mai mari ca ele – dar sunt vocale, sunt prezente si iau fata datorita bogatiei.

Vremuri grele petru arhivistica…

2. A aparut programa orientativa pentru cursuri de arhivist/arhivari, emisa de Arhivele Nationale. Dupa prima reactie de ras — s-ar putea ca, avand o asemenea programa, unii din privat sa fie obligati sa isi coboare nivelul profesional pentru a putea trece examenul –, ma inunda tristetea: e o programa numa buna pentru competentele anului 1990. Extrem de trist…

ce chestie… :)

Inchid arhiva pentru ca descopera mucegai 🙂