O bătălie pierdută — protecția datelor personale

Am mai scris aici și prin reviste despre viață personală și despre protejarea ei de situațiile care mai de care mai banale în care datele astea se scurg fără să îți dai seama. Și eu chiar încerc să mă protejez: eu nu completez bilete de tombolă în care mi se cere CNP, eu mă iau de „sondorii” de opinie care mă sună la telefon să mă întrebe de nu știu ce, nu dau numerele de telefon ale nu știu-cui fără acordul titularului doar pentru ca mi le cere un om de bine, mă mândresc că am un număr cât mai mic de „prieteni” pe Facebook și că, în general, am atât de puține date acolo. Nu mai vorbesc că nu mi-am sincronizat niciodată datele din agenda telefonica cu niciunul din serviciile de pe net. Și cred că este nevoie să ne protejăm nu doar împotriva specimenelor care îmi spun în față: „ce dacă te ascultăm bă, la telefon, ai ceva de ascuns?”, ci și de Țața Floarea de la 3, care vrea ea să fie la curent cu ultimul scaun al copilului…