inca…

,,cercetătorul a fost la dispoziția bunăvoinței arhivistului care, adeseori, pe lângă faptul că  nu-și cunoștea el însuși arhiva, era dominat și de spiritul subiectiv și neștiințific al necomunicării, mascat sub formula secretului profesional”. Când arhivistul își rezerva sieși un material important, atunci spiritul lui comunicativ putea să dispară cu totul.”

 „noi nu lucrăm pentru ceea ce știm noi sau contemporanii noștri, ci pentru viitor, de aceea trebuie să presupunem că va veni un moment când interesul se va apleca asupra oricărei chestiuni”

 „arhivistul nu trebuie să prelungească la nesfârșit săvârșirea obligațiilor sale, tărăgăneala prejudiciind prestigiul său și interesul colectivității”. 

Suna actual?:)))