Despre schimbare. Câteva gânduri. [off topic]

Vrem să schimbăm ceva. Se poate?

Dacă întrebi angajații dintr-o organizație, mulți vor susține că „trebuie schimbat ceva”. Dacă aprofundezi, descoperi că mulți nu știu exact ce trebuie schimbat; dacă știu, atunci nu sunt pregătiți să plătească prețul schimbării (învățare, readaptare, schimbarea obișnuințelor). Ceea ce e normal, conform principiului că orice corp tinde să își păstreze starea de mișcare sau de repaus atunci când o forță exterioare încearcă să îi modifice starea.

Ca să se poată face o schimbare, este nevoie de o masă critică de oameni care știu ca e necesară schimbarea și vor să o facă. Dacă oamenii supuși schimbării sunt atât de rupți de realitate încât nici măcar nu înțeleg nevoia si conținutul schimbării, nu se poate face nimic.

O schimbare presupune nu doar lupta cu inerția, ci și o luptă de interese. Dacă sunt două tabere care vor schimbarea, fiecare îi va da la gioale celeilalte, pentru a face propria schimbare.

Orice schimbare  acceptată mai ușor când e impusă din exterior. Cum se zice, nimeni nu e profet în propria țară.

Orice schimbare trebuie în primul rând acceptată și sprijinită puternic și decis de conducere. Dacă managerul nu e convins, nici chiar o masă critică din interior nu poate face schimbarea. Dacă însă nu există nici masa critică eșecul e asigurat.

 

Ce se poate face când vrei să inițiezi o schimbare și ești în situațiile de mai sus?

În primul rând, poți să renunți, dacă e clar că nu poți face nimic. Viața e scurtă și e întotdeauna ceva mai bun de făcut decât să lupți cu inerția.

Sau, poți să mergi înainte cu încăpățânare, fără nici o garanție de succes, sacrificând ideile și vizunea pentru succese mici, pas cu pas. Care nu vor duce la scopul final, așa cum a fost inițial gândit, dar care schimbă ceva.

Predici (uneori în deșert), sperând ca masa critică să se formeze și alții să genereze schimbarea pe care tu o ai în minte.

records system (nu e sistem de inregistrari!!!)

Records Systems: Records systems constitute a special type of information system. This was first clearly articulated by David Bearman (in “Record-Keeping Systems”, Archivaria 36, Autumn 1993, pp.16-37).

Information systems are normally designed to keep information that is

  • timely
  • non-redundant
  • manipulable.

To act as records systems, they need to contain information that is:

  • time-bound
  • redundant
  • non-manipulable.

Managing records as evidence of social and organisational activity involves incorporating them into records systems that can:

  • carry them forward with their ‘fixed’ content
  • re-present their structure or documentary form
  • maintain sufficient contextual links to preserve their meaning through   time.

Records systems ensure that transactions (records contents) are always linked to the contextual and structural information (metadata) which makes them records, and that records can continue to be rendered (re-presented) over time.

(http://www.infotech.monash.edu.au/research/groups/rcrg/projects/spirt/glossary.html)

Pentru cei care se plictisesc – un “roman” online de exceptie

Recomand cu caldura un site al unui mare arhivist australian – Chris Hurley.

Personajul este faimos in Australia (si international) nu doar prin mostrele sale neortodox de gandire, dar si prin etica asumata a profesiei. A fost cel care a tinut piept politicienilor  in timpul scandalului Heiner.

O minte stralucita si niste texte de exceptie  ca lectura de sfarsit de an.

PS: E de discutat ce ineamna ,,mare arhivist” si de asta, de obicei, ma abtin de la a-l folosi.  Daca te gandesti ca angajat al Arhivelor, “mare” ar trebui sa fie ala care isi depaseste planul de munca in fiecare an si care nu incalca niciodata vreo regula… Daca te gandesti la profesie, ,,mare” ar putea fi ala care stie  multe despre profesie – dar asta e intotdeauna contestabil, de altii si ca utilitate… Asa ca ce-o fi ala ,,mare arhivist”??…