codul etic al arhivistului si… implicatii

În ultimii ani, o serie întreaga de subiecte „trendy” în arhivistica au fost abordate de Arhivele Naționale. Standardele CIA au fost de mai multe ori incluse în tematica de studiu individual, ba chiar au fost date ca bibliografie și la niște examene. Personal, am considerat permanent că asta este complet greșit, deoarece ele nu au fost niciodată prezentate sistematic în Arhive, iar citirea lor individuală (fie în original, fie în traducerea mai bună/mai discutabilă) nu garanta înțelegerea lor; e ca și cum ai încerca să înțelegi aisbergul, pe baza a cea ce există deasupra apei. Rezultatul este — și pe zi ce trece descopăr amploarea lui enormă — că nu sunt prea mulți oameni care să înțelegea ce e cu standardele alea. Ceea ce parțial, este de înțeles, repet; unde nu este de înțeles este că aceeași realitate se aplică și lungului șir de bursieri la Stagiul arhivistic din Franța, unde de cel puțin 9 ani se predă într-una despre aceste standarde…

Un document asemănător, inclus în programele de studiu și în bibliografia de examen, este și Codul etic al arhivistului. E atât de limpede, încât nimeni nu a avut probleme cu el, și toată lumea l-a recitat și citit și — ,,da, dom’le, e clar, nu e nimic de neînțeles, e de bun simț”…

de la rusi vine ploaia :)

Stire despre danii de la Stefan cel Mare.

Trecand peste ignoranta ziaristica (Fane era, cel mai probabil, analfabet si, de altfel, din descriere nici nu rezulta ca l-ar fi semnat el, ci altcineva) si, zic io, si popeasca (de acum 509 ani s-a mai incalzit si clima si proprietatile au mai suferit usoare rectificari) e foarte interesant cum va trata instanta proba. Va fi comparat cu alte documente emise de cancelarie (adica abordarea arhivistica) sau va fi analizat exclusiv documentul izolat? CUm se vor echivala preceptele juridice din Moldova lui Fane cu cele din secolul XXI?

Oricum, ar fi interesant de vazut finalul.