cloud e-mail

La americani.

La noi, pe cloudul mailic de la Finante, MAI si ANAF, asa s-au spamuit lucrurile, ca Google si Yahoo au blocat adresele…  Nu cred ca se aplica  constarile de la americani la noi…

“delta te”

Mi-am reamintit recent de pozitia unui IT-st (sau softolog, cum extraordinar i-a numit  azi cineva), care spunea ca nu e nevoie de arhivistica, biblioteconomie etc, pentru ca IT e totul, si softologii vor rezolva totul prin solutii Google. Ei, una din convingerile profunde ale softologilor, impartasita de tot felul de vremelnici prin administratii, este ca solutiile (inclusiv cele de adminsitrare a actelor) trebuie sa rezolve problemele aici si acum; nu exista trecut si, mai ales, nu exista viitor – solutia data va fi buna ca un prezent perpetuu…

Abordarea era clasica, dar, cum viata bate filmul, insasi alti softologi au intors lucrurile pe dos: Google a introdus in 2011 posibilitatea de cautare dupa data, iar Facebook a introdus bara cronologica (timeline). De ce abia acum?

Pentru ca au inceput sa aiba suficienta arhiva (informatii) si suficient de veche incat sa priceapa, in sfarsit, ca timpul conteaza in regasirea informatiei.

Arhiva nu e doar acumulare de informatii; e acumulare de informatii in timp, intr-un timp suficient de lung incat sa se confrunte cu schimbarea tehnologica (pt arhiva electronica) sau cu schimbarea organizationala si umana (pentru arhiva fizica).

Asa cum le spun studentilor adesea, Δt = t(final) – t(initial) este o caracteristica arhivistica 🙂

codul etic al arhivistului si… implicatii

În ultimii ani, o serie întreaga de subiecte „trendy” în arhivistica au fost abordate de Arhivele Naționale. Standardele CIA au fost de mai multe ori incluse în tematica de studiu individual, ba chiar au fost date ca bibliografie și la niște examene. Personal, am considerat permanent că asta este complet greșit, deoarece ele nu au fost niciodată prezentate sistematic în Arhive, iar citirea lor individuală (fie în original, fie în traducerea mai bună/mai discutabilă) nu garanta înțelegerea lor; e ca și cum ai încerca să înțelegi aisbergul, pe baza a cea ce există deasupra apei. Rezultatul este — și pe zi ce trece descopăr amploarea lui enormă — că nu sunt prea mulți oameni care să înțelegea ce e cu standardele alea. Ceea ce parțial, este de înțeles, repet; unde nu este de înțeles este că aceeași realitate se aplică și lungului șir de bursieri la Stagiul arhivistic din Franța, unde de cel puțin 9 ani se predă într-una despre aceste standarde…

Un document asemănător, inclus în programele de studiu și în bibliografia de examen, este și Codul etic al arhivistului. E atât de limpede, încât nimeni nu a avut probleme cu el, și toată lumea l-a recitat și citit și — ,,da, dom’le, e clar, nu e nimic de neînțeles, e de bun simț”…

de la rusi vine ploaia :)

Stire despre danii de la Stefan cel Mare.

Trecand peste ignoranta ziaristica (Fane era, cel mai probabil, analfabet si, de altfel, din descriere nici nu rezulta ca l-ar fi semnat el, ci altcineva) si, zic io, si popeasca (de acum 509 ani s-a mai incalzit si clima si proprietatile au mai suferit usoare rectificari) e foarte interesant cum va trata instanta proba. Va fi comparat cu alte documente emise de cancelarie (adica abordarea arhivistica) sau va fi analizat exclusiv documentul izolat? CUm se vor echivala preceptele juridice din Moldova lui Fane cu cele din secolul XXI?

Oricum, ar fi interesant de vazut finalul.

 

Stirile (arhivistice ale) zilei

Premierul si-ar fi modificat CV.

Dat fiind ca documentul anterior a fost publicat pe site-uri institutionale, respectivele documente au caracter oficial, sunt deci acte (records). n aceste conditii, versiunile anterioare trebuie sa existe in arhive institutiilor respective. Exista? (sigur, e gluma, stiu raspunsul; l-au dat jos si au apasat Delete; dar in cazul unui proces de calomnie, de fals de etc., cu ce dovedesti? Copiem din nou documentul pe hartie nu?).

Ce termen de pastrare are ,,Dosarul lui Nastase” ?

Dat fiind faptul ca e o condamnare penala sub 15 ani, daca nu ma insala memoria, se pastreaza undeva pe la 10 ani. Or, data fiind semnificatia dosarului pentru societate (fie ca e real, fie ca e fabricat, importanta nu i-o neaga nimeni), cred ca este clar un dosar cu pastrare permanenta. Sunt curios cine ii va da aviz de selectionare 🙂 Oricum, profit de ocazie sa aduc in discutie o tehnica de selectionare prin  esantionare, numita ,,dosarul burdușit” sau ,,dosarul incarcat” (burden file). Ideea din spatele metodei este ca, intr-o serie de  dosare de caz, dosarul care cuprinde mai multe hartii poate fi considerat reprezentativ, atat pentru continut, cat si pentru serie. Dosarul lui Nastase e un caz clar (900 si ceva de martori? Cate zeci/sute de voume or fi la dosarul ala??)

ceva linkuri si un comentariu a-politic

Pauza mare, dar nu am abandonat. (o licitatie care nu se mai termina si care iti da impresia ca nu se va mai termina niciodata) Am mai multe lucruri in gand, sper sa le scriu pana la urma.

Pana atunci, ceva de citit:

Despre rolul arhivistiului in lumea digitala

Cum e cu managementul informatiei

Top 5 pentru care arhivistica e importanta

Situatia din Canada: 1, si protest de la profesorii de arhivistica din Canada.

Arhive, Istorie si Politica in Canada: 1 si 2

PS: Da, se schimba conducerea ANR — biiiig deal! Sincer, credeam ca dupa 5 ani de democratie arhivistica, lumea  a priceput incotro merg raurile, valurile. Constat ca nu si am un deja-vu.

In intelegerea mea, Arhivele au iesit din logica unui cuib inchis — o institutie de care nu stie nimeni, care se reproduce in cerc inchis. Gata; odata cu momentul 2007, Arhivele au devenit o tinta pentru politicieni, asa cum sunt toate celelalte institutii ale tarii. Nu discut daca e bine sau nu. Dar este realitatea. Ca urmare, este de asteptat ca sefii nostrii sa fie schimbati politic ori de cate ori mediul politic care l-a promovat se schimba. Asta e, dupa mine, cheia intelegerii lucrurilor.

Or, ce vedem acum? La fel ca in 2007, campanii in presa, urlete, strigaturi, doine de jale si apocalipsa. Striga unii ca se duc dracului Arhivele daca pleaca D. Dobrincu; desigur ca asa va fi, ca doar din 2007 incoace un singur om a facut si face toata treaba in Arhive — angajatii sunt o turma de “intunericiti”,  carora doar D. Dobrincu le-a adus lumina… Exact la fel era si in 2007: dupa ce a plecat C. Lungu, Arhivele urmau sa moara; doar C. Lungu aducea steaua calauzitoare, daca el pleca, totul ramanea in bezna si ratacire… Si totusi, uite ca nu au murit Arhivele (de tot). Unele lucruri au mers in bine, altele au mers in rau, dar nu au murit.

Eu unul vad in aceasta reactie o forma de non-democratie crunta: sunt unii indivizi care cred ca o anume persoana aduna in ea tot binele/tot raul si daca acea persoana dispare – gata, e salvarea/sfarsitul lumii. Asta e totalitarism, zic eu, si intruchiparea Binelui si Raului in Liderul Providential/Malefic se regaseste in gandirea societatilor totalitare. Asta e resortul intern al multora dintre cei care se dau de ceasul mortii ca schimbarea unei persoane la varful unei institutii va duce la extinctia institutiei. Si este vorba, in definitiv, si de o atitudine jignitoare la adresa corpului profesional.

Nu va fi niciun dezastru, hai sa ne comportam ca in secolul al XXI-lea. Va veni mereu un alt director care (speram mereu) va face mai mult bine decat predecesorul. La fiecare sfarsit de ciclu politic, ii vom multumi pentru ce a facut bine si ca nu a facut mai mult rau,  si ne vom intalni cu urmatorul director si tot asa, pana cand vom iesi la pensie.

Ce atata zarva???

clar, records = inregistrari

Text original:

Most people, for example, have several records in their possession which they keep as proof of their identity. These may include:

• A birth certificate,
• A passport,
• A driver’s licence, and/or
• An identity card.

Text tradus:

Cei mai mulți oameni, de exemplu, au mai multe inregistrari în posesia lor pe care le păstrează ca o dovadă a identității lor. Acestea pot include:

• Un certificat de nastere
• Un pasaport
• Un permis de conducere, și/sau
• O carte de identitate

Comentariu: nu e clar ca astea sunt inregistari, si nu acte? Ce mama dracului….  🙂

Uite ce nu stia bietul Guvernator…Oare cine trebuia sa ii spuna??

In SUA, pentru asta iesea scandal, una sau mai multe institutii nu si-a facut treaba… La noi… panseuri de sef de institutie, devenite stiri