Transferul de arhive ca aflare in treaba

Am aflat azi de caz superb.

Prin anii 1990, cand romanii pareau veniti direct din vreo tara bananiera in materie de organizare a statului si institutiilor  (cica, se gandisera la un momen dat ca institutia administrativa coordonatoare la nivelul unui judet sa se numeasca ,,primaria judetului”!!! :)) s-au facut si niste transferuri de ‘hartii’ cu camionul. Astfel, o intreprindere a primit spre depozitare un maldar de arhiva. Intreprinderea s-a privatizat intre timp, cu tot cu arhiva, dar a avut grija de ea, a ingrijit-o ca pe o floare rara.🙂

Peste 23 de ani, lovitura de teatru: dat fiind ca nu au preluat arhiva cu titlu juridic (adica, altfel spus, fara nici un act), un tert refuza sa ia in considerare  documentele emise pe baza respectivei arhive, pentru ca cel care le emite nu are dreptul legal de a folosi acea arhiva🙂

Din punctul meu de vedere, tertul e usor exagerat, practic si legal: shmekerii care au facut Legea arhivelor in 1996 nu au prevazut ca un detinator este cel care are arhiva cu titlu juridic valid; practic, cine are arhiva e detinator; in plus, actualul detinator si-a asumat administrarea arhivei si nimeni nu ii contesta actiunea. DAR, din alte puncte de vedere juridice, cred ca si tertul are dreptate:  in ce calitate folosesti un bun al altuia???

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s