Slovenia – ganduri de la conferinta (actualizat si finalizat)

Sunt la conferinta de la Radenci, din Slovenia.

Ma socheaza, din nou si din  nou, o chestie: astia sunt o tara de 3 milioane de locuitori. Adica ei intr-o tara sunt cat Bucurestiul. Ei, in conditiile asatea, este incredibil ce dezbateri publice au pe linie profesionala. Au un scandal cu legea arhivelor (revin mai jos) si ei ce fac? Discuta la conferinte profesionale. Pana acum au fost 4 prezentari pe tema asta. Discuta, argumenteaza un punct de vedere sau altul. Uneori, impotriva liniei politice a guvernului. Dezbat, analizeaza, se confrunta.

Ce facem noi in Romania? Nimic. Cand a fost ultima conferinta profesionala in care sa discutam asa ceva? Cred ca in 2006, cand a organizat-o FAR la Giurgiu parca. Ei discuta despre legea datelor personale, legea accesului la informatiile publice si impactul astora asupra arhivelor. Noi discutam despre… nimic. O tara de 19 milioane de oameni, producatori de hartii, cu o gramada de probleme institutionale legate de crearea de documente, si nu discutam nimic, La noi totul e perfect, minunat. Sau nu ne intereseazea nimic pe lume, suntem in moarte cerebrala profesional vorbind…   Nasoala specie… Vorba unuia de aici: in afara noastra, nimeni nu va face o lege cum trebuie pentru arhive, nimeni nu ne va apara profesia; ca urmare, trebuie sa cadem de acord sa si avem o pozitie profesionala in lupta cu politicienii.  Noi nu avem nimic.

Problema cu legea arhivelor in Slovenia

In elanul lor muncitoresc, dupa ce in 1991 s-au independitzat de Serbia, slovenii au declarat ca tot ce a fost creat inainte de 1991 e liber accesibil. Pana acu’ vreo 2 ani, cand pe unul la apucat amocu’ ca el vrea sa vada nus’ ce dosar din arhiva serviciilor secrete. Dosar de contraspionaj, cu implicatii in prezent, L-au refuzat, a iesit circ, Arhivele au incercat sa coboare pe pamanat si sa schimbe legea (nota1), in Parlament opozitia de atunci (actuala putere) a facut manevre si s-a ajuns la referendum (pe legea arhivelor, va dati seama!!!!!!). La referendum, boborul vrea deschidere nu inchidere, modificarea legii a  cazut si teoretic totul e accesibil. Bineinteles ca nimeni nu a deschis inca dosarele alea in chestiune si le tin in continuare secrete, dar ei se lupta acum sa modifice legea.

Nota1: secretizarea dosarelor privind securitatea nationala, be baza legala si pe o durata determinata de timp, este o practica normala in orice administratie, recunoscut de atare  si de Recomandarea 13/2001 a Consiliului Europei.

Tot cu legea in Slovenia, o chestie super-haioasa: un producator sloven de document management s-a apucat sa urle in conferinta ca de ce au luat Arhivele un AIS neacreditat? Acreditarea a fost introdusa de Arhive in legea arhivelor, care a fost copiata dupa practica britanica🙂 Sigur ca juridic, tipul avea dreptate, dar e un exemplu de unde poate duce lipsa de atentie. E ca si cum ai cere Politiei sa se acrediteze. Arhivele Nationale au lege specifica si au norme specifice pe domeniul lor. Ele sunt depozite de incredere prin natura infiintarii si existentei lor. Cine sa fie organismul care sa auditeze Arhivele daca arhiveaza corespunzator? S-ar putea in curand sa se puna aceasi problema si pentru ANR, daca legea aia minune a arhivarii electronice nu se modifica. Adica ANR nu va mai avea drept legal sa preia documente electronice ca, sachi, nu au sistem acreditat. FRAAATEEEE!!!!!!

Despre scrierea elementelor in descrierea arhivistica pe sistem informatic: trebuie scrise in limba celor mai multi utilizatori, verificate gramatica si sa se urmeze reguli standardizate la scrierea elementelor, altfel se regaseste informatia in salturi (ma rog, basic…)

La fel, nevoia de sintaxa similara, standardizata, pentru cota, altfel se ordoneaza lucrurile aiurea (la fel de basic)

Cea mai haioasa e sortarea dupa cifre romane sau cea dupa sistemul: 38, 39, 4, 40, 41.. au bagat asa in sistem, ce distractie :))) O comunicare intreaga pentru asta – cat de tampiti au putut fie sa isi paradeasca datele introduse in halul asta?

Ma gandeam cu romantism ca astia descoera chestiile astea acum. In ANR, exista sistem informatic, asa schiopatand, dar exista, din 1972. Daca iei Revista arhivelor de atunci, vezi exact discutiile astea. Ou sont les neiges d’antan…

Pauza

Observatie: e incredibil de cate ori am auzit aici conceptul de ,,decizie politica”. E un sinonim pentru decizie luata din orice alte motive decat cele profesionale. E o scuza pentru o magarie de decizie care, sanchi, era inevitabila. Deci, deciziile inevitabile nu sunt profesionale si profesioniste.  E semn ca, dupa cum zicea al nostru prezidente, profesionistii sunt o povara pentru lumea normala; ei sunt un lux in vremuri de pace, dar o povara in vreme de criza… Caci e un semn clar ca lumea e in criza peste tot, se iau astfel decizii pretutindeni. Ma intreb daca oamenii sunt tampiti sau sunt doar ordinari. Cum ar fi sa mergi la spital si sa ti se spuna ca nu iei decizii medicale, iei decizii… de personal sau orice alta logica? Pentru ce mai ai nevoie de profesionisti? Robii nu trebuie sa fie profesionisti, ei doar executa ce li se spune.  Morala: nu mai e nevoie de profesionisti, e nevoie de politicieni. (tampiti sau ordinari?:))

Revenim: prezentare care argumenteaza nevoia de auditare a campurilor descriptive pentru un AIS. E clar ca cea care a vorbit despre sistemul de auditare a venit direct din practica, fara o citire prea larga a bibliografiei. Am avut in urma cu 1 an o dicutie cu un prieten, de la o firma de profil, exact despre acest subiect: este sa nu nevoie pentru un AIS, de o evidenta de auditare (audit trail)? El sustinea ca nu, pe principiul ca, in lumea fizica, nu avem asa ceva; exceptand echivalenta cotelor, nu ai alt istoric al instrumentelor de evidenta trecute.  Ei, prezentarea de aici argumenteaza convingator nevoia de auditare. Sigur, in lumea normala, auditarea e pentru securitatea datelor. Aici, pe pentru securitatea calitatii inforamtiei. Auditarea ar fi ceva cam cum e in wikipedia, de se inrgistreaza orice modificare facuta. Probleme: evidenta de auditare se transforma in ceva monstruos daca auditezi tot (spun cei ce stiu). Solutii: fie creezi un sistem de auditare selectiva, a camurilor importante (aspectele de cota, de pilda), fie introduci un mecanism de  selectionare in evidenta de auditare. Apoi, problema e ca auditarea trebuie sa fie facuta pe entitati; altfel, atunci cand exporti descrierea unui fond de pilda, nu vei mai avea istoricul. Nashpa..🙂

Sistem OAIS

O prezentare superba a unui sistem de informatii arhivistice (AIS); mai are putin si inventariaza singur🙂

Am avut placerea si sa vad o demonstratie completa OAIS, de la ingestare (asta mai vazusem) pana la crearea de AIP (partea de DIP e simpla, daca ai deasupra depozitului digital un AIS). E fascinant si dezamagitor… E mult de povestit. Pe scurt, ideea e ca sistemul, unul dintre cele mai bune pe piata, are nevoie de atat rigoare si este atat de rigid incat e clar ca aceste sisteme conforme OAIS sunt imature. Pe de alta parte, e clar ca pentru a-l folosi la maxim, trebuie sa ai un programator, macar cu niste cunostinte avansate de XML; ca arhivist simplu nu ai nici o sansa. Orice adaptare a sistemului necesita programare. In plus, ca sa itiindeplinesti rolul de Arhiva NAtionala, e clar ca trebuie sa impui dezolvarea unei scheme de interschimb intre sistemele informatice, o schema unica de interoperabilizare.   Altfel, nu merge nimic… Asa ca, Romanica draga, mai ai de asteptat…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s