Descriere pentru arhive de manuscrise si literatura

O particularizare interesanta a ISAD(G).

E foarte interesanta partea explicativ-conceptuala de la inceput.

O analiza pt arhiva digitala

In The Economist.

mizeria documentelor :)

Noi abordari…

Dilema inventarului :)

După lege, toate categoriile de documente apar în nomenclator și toate grupările de documente (dosarele) apar în inventare. Boon…

Am o poziție în nomenclator inventare arhivistice (sau orice altceva ce include inventarele), la compartimentul de arhivă. Deci, voi avea pe un an un dosar cuprinzând inventare.

Pe ce inventar voi avea cuprins dosarul de inventare? (Răspunsul cu ,,evidență în el însuși” nu se acceptă). 🙂

cat costa un document?

O postare faina aici, despre valorizarea monetara a documentelor (si actelor).

Cateva idei interesante:

– daca pana acum managementul actelor tinea de conformitatea legala  – trebuie sa poti aduce un anumit act atunci cand e necesar, pentru a demonstra cutare lucru – acum se tinde la a crea o plus-valoare pentru acte.
– reiterarea ideii ca, in spatul institutiilor pulice, managementul actelor este important pentru conformitatea cu legea accesului la informatiile de interes public. La noi, ideea e complet straina, desi ar fi fost o proptea grozava pentru legislatia arhivistica…

– valoarea unui act depinde de suma de bani pusa in joc pentru pastrarea si securizarea lui.
– o alta valoare a unui act este pretul e care un utilizator l-ar plati pentru a avea acces la informatia respectiva, pentru cat ar plati casa-si protejeze informatiile si cat valoreaza contextul si continutul.

Haios, nu?

Transferul de arhive ca aflare in treaba

Am aflat azi de caz superb.

Prin anii 1990, cand romanii pareau veniti direct din vreo tara bananiera in materie de organizare a statului si institutiilor  (cica, se gandisera la un momen dat ca institutia administrativa coordonatoare la nivelul unui judet sa se numeasca ,,primaria judetului”!!! :)) s-au facut si niste transferuri de ‘hartii’ cu camionul. Astfel, o intreprindere a primit spre depozitare un maldar de arhiva. Intreprinderea s-a privatizat intre timp, cu tot cu arhiva, dar a avut grija de ea, a ingrijit-o ca pe o floare rara. 🙂

Peste 23 de ani, lovitura de teatru: dat fiind ca nu au preluat arhiva cu titlu juridic (adica, altfel spus, fara nici un act), un tert refuza sa ia in considerare  documentele emise pe baza respectivei arhive, pentru ca cel care le emite nu are dreptul legal de a folosi acea arhiva 🙂

Din punctul meu de vedere, tertul e usor exagerat, practic si legal: shmekerii care au facut Legea arhivelor in 1996 nu au prevazut ca un detinator este cel care are arhiva cu titlu juridic valid; practic, cine are arhiva e detinator; in plus, actualul detinator si-a asumat administrarea arhivei si nimeni nu ii contesta actiunea. DAR, din alte puncte de vedere juridice, cred ca si tertul are dreptate:  in ce calitate folosesti un bun al altuia???

competenta = identificarea si satisfacerea nevoilor

Daca nu citesti nimic, daca nu casti ochi despre ce e nou in profesie, daca nu incerci sa afli ce fac altii – chiar si atunci cand nu poti practica, pentru ca nu a bani, nu ai mijloace, nu ai libertatea de a o face – poti avea impresia ca stii foarte bine ceea ce faci in mod curent, ca esti competent, dar nu esti. La fel ca doctorul care a absolvit facultatea si s-a dus intr-un catun izolat si toata viata lui va practica medicina asa cum a invatat-o el cand era tanar. Ceea ce nu il face competent, ci un prafuit.

Pe langa asta, vine un moment in viata profesionala cand trebuie sa iei decizii strategice pentru viitor. Decizii strategice de nivel mare sau de nivel mai mic. Or, daca nu stii incotro merg lucrurile pe tarlaua ta, nu vei fi capabil nici sa iti gasesti raspunsuri adecvate la nevoile tale.

Dupa mine, incapacitatea funciara de a ne identifica nevoile si de a sti ce putem face sa le satisfacem la un nivel modern este cauza principala a esecurilor proiectelor europene, si proiectelor in general, in Romanica. Nu stim ce avem nevoie cu adevarat, pentru ca nu avem viziune; cand gasim cauza, nu stim sa ii dam o solutie adecvata. Pentru ca nu ne pregatim, pentru ca nu citim, pentru ca preferam sa fim legume.

inventare pe serii de acte

Constat tot mai mult in ultima vreme, mai ales la creatorii care produc cantitati mari de acte, o tendinta de a le inventaria pe serii.  Desi nu e acceptata legal in prezent, se pare ca aceasta abordare serveste mai bine interesele lor si e direct proportionala de cantitatea de hartoage creata.

lege de 3 pagini :)

Legea arhivelor din Estonia. Catu-i tara, ii si legea 🙂

Vorbe de duh arhivistic

Well, I’ve given up trying to teach people how to decide if a document is a record. Now I just say “If you need it to do your job, its a record. The only question is, how long do we keep it?” And the answer of course varies from a few milliseconds up to 99 years and then review to see if it goes around for another 99. (Glen Sanders)

Digital documents last forever—or five years, whichever comes first. (Jeff Rothenberg)

PS: de duh rau – Arhivele sunt miza politicii romanesti 🙂