Ce e faxul?

In primul rand, nu e un document/act, asa cum cred multi (de aici haiosenia pozitiilor din nomenclator ,,Faxuri”). E un document/act transmis prin fax. Faxul e o masina sau un protocol de comunicare, dar nu e un document in sine. E la fel cu xeroxurile 🙂

Termenul vine de la “facsimile” – adica o copie de continut si vizuala, a unui document.

In mod normal, in viata de zi cu zi, faxul este asimilat originalului. Unde scrie? Aici e partea haioasa – nicaieri; deci, toti cei care fac asta (inclusiv instante de judecata :)) sunt tampiti?

Nu chiar. Partial da, suntem cu totii, pentru ca nimeni nu a reglementat chestia asta pana acum. Pe de alta parte, atata timp cat o serie intreaga de documente financiar contabile pot circula fara semantura si stampila, faxul e paradis…

Faxul este nerepudiabil, in mod normal. Sigur orice se poate falsifica, dar, pana la proba contrarie, se transmite o informatie exacta (pe care destinatarul o poate examina sub raportul formei si continutului), de la o sursa identificabila si la un moment de timp identificabil (cuprinse in recipisa de transmitere).

Un articol pe care l-am gasit pe net sustine chiar cu tarie ca in mod clar nu se pot accepta  facturi prin fax. Ce mi se pare haios este ca autorii citeaza pasajele din legislatie care se refera la transmisia de date in format electronic si fac chiar trimitere la o recomandare a Comisiei Europene. De fapt, recomandarea CE se refera la transmiiile digitale, prin intermediul calculatoarelor 🙂 Iar ne intoarcem la vechea problema, ca exista ceva electronic si inainte de digital… Mai ales la romani, care, din fire si din traditie, sunt extremi de precisi in limbajul lor…, nu mai face aproape nimeni diferenta (compara wikipedia in romaneste, unde faxul chipurile nu se transmite decat digital,  cu cea in engleza). Io unul nu sunt de acord cu argumentatia articolului, in sensul ca nu imi demonstreaza lipsa valabilitatii unei transmisii fax, din simplul motiv ca nu se refera la legile care trebuie.

Dar problema ramane: e autentic sau nu? Parerea mea de ne-jurist e ca poate constitui un inscris privat, adica unul care poate fi un inceput de dovada si care nu are caracter executoriu prin continutul sau. Daca cineva contesta ca l-a trimis, atunci incepe circul probatoriului. Dar daca recunoaste ca l-a trimis si isi asuma continutul, atunci e dovada cat se poate de puternica.

Asta insa nu scuza prostia celor care trebuiau sa reglementeze ceva si nu au facut-o…