Am mai vorbit de GARP pe blog: aici, aici si aici.
Aici, prezentarea mea la o conferinta in Slovenia. Ar trebui pus si in romaneste….
Month: March 2012
AS 2012-03-23
Microsoft Builds a Browser for Your Past
Eliminarea hartiilor din adminsitratia australiana. (Cum, ei nu au un MCSI in tara lor? Si cine se ocupa de cotinuitatea digitala? Aud? Arhivele Nationale? Naaaaa…. aia ar trebui sa se ocupe de hartii…)
Momente haioase in pastrarea digitala…
Un program ce creeaza ,,nomenclatoare” (de fapt programari de dispozitie)
Ce e faxul?
In primul rand, nu e un document/act, asa cum cred multi (de aici haiosenia pozitiilor din nomenclator ,,Faxuri”). E un document/act transmis prin fax. Faxul e o masina sau un protocol de comunicare, dar nu e un document in sine. E la fel cu xeroxurile 🙂
Termenul vine de la “facsimile” – adica o copie de continut si vizuala, a unui document.
In mod normal, in viata de zi cu zi, faxul este asimilat originalului. Unde scrie? Aici e partea haioasa – nicaieri; deci, toti cei care fac asta (inclusiv instante de judecata :)) sunt tampiti?
Nu chiar. Partial da, suntem cu totii, pentru ca nimeni nu a reglementat chestia asta pana acum. Pe de alta parte, atata timp cat o serie intreaga de documente financiar contabile pot circula fara semantura si stampila, faxul e paradis…
Faxul este nerepudiabil, in mod normal. Sigur orice se poate falsifica, dar, pana la proba contrarie, se transmite o informatie exacta (pe care destinatarul o poate examina sub raportul formei si continutului), de la o sursa identificabila si la un moment de timp identificabil (cuprinse in recipisa de transmitere).
Un articol pe care l-am gasit pe net sustine chiar cu tarie ca in mod clar nu se pot accepta facturi prin fax. Ce mi se pare haios este ca autorii citeaza pasajele din legislatie care se refera la transmisia de date in format electronic si fac chiar trimitere la o recomandare a Comisiei Europene. De fapt, recomandarea CE se refera la transmiiile digitale, prin intermediul calculatoarelor 🙂 Iar ne intoarcem la vechea problema, ca exista ceva electronic si inainte de digital… Mai ales la romani, care, din fire si din traditie, sunt extremi de precisi in limbajul lor…, nu mai face aproape nimeni diferenta (compara wikipedia in romaneste, unde faxul chipurile nu se transmite decat digital, cu cea in engleza). Io unul nu sunt de acord cu argumentatia articolului, in sensul ca nu imi demonstreaza lipsa valabilitatii unei transmisii fax, din simplul motiv ca nu se refera la legile care trebuie.
Dar problema ramane: e autentic sau nu? Parerea mea de ne-jurist e ca poate constitui un inscris privat, adica unul care poate fi un inceput de dovada si care nu are caracter executoriu prin continutul sau. Daca cineva contesta ca l-a trimis, atunci incepe circul probatoriului. Dar daca recunoaste ca l-a trimis si isi asuma continutul, atunci e dovada cat se poate de puternica.
Asta insa nu scuza prostia celor care trebuiau sa reglementeze ceva si nu au facut-o…
MoReq2010 in română!
Desi am jurat ca nu vreau sa mai aud de MoReq, nu am putut rezista farmecului lui 🙂
Cu ajutorul studentilor de la masterul de arhivistica (Facutlatea de arhivistica Bucuresti) am demarat ceea ce s-ar putea numi proiectul de traducere al MoReq2010 in limba romana.
Mi-am asumat rolul de coordonator si voi traduce si cateva capitole cheie, profitand de experienta acumulata cu MoReq2.
Studentii (pana acum Livia Bădiţă, Diana Gheorghe, Diana Neacsu, Alina Vulpe, Laura Vatulescu) vor traduce cate un capitol/echivalentul a 15-20 pagini. Ei isi indeplinesc in felul acesta si activitatile pentru cursul de arhivistica electronica, si participa si in proiect, pastrandu-si drepturile intelectuale asupra activitatii lor.
In momentul in care se finalizeaza proiectul, M2010 va fi publicat si fiecare participant va fi evidentiat in parte, pentru activitatea proprie. Oricum, este o solutie care cred ca va accelera momentul aparitiei M2010 in romaneste.
Cum mai sunt o serie de capitole de tradus, cine mai doreste, cine mai pofteste… e invitat sa participe.
PS: MoReq 2, cu titlu de document istoric :), a primit aprobare de publicare. In maxim o luna, el va putea fi descarcat de pe blogul Federatiei Arhivistilor din Romania (ca entitate autorizata de Comisia Europeana sa il publice) si de pe acest blog (ca detinator al drepturilor de prorietate intelectuala asurpa versiunii in limba romana).
Despre marile sisteme informatice
Sincer, nu imi amintesc sa fi auzit, cel putin in partea de institutii publice, prea multe reusite ale informaticienilor romani. Da, aia care dau clasa la nivel global, cei mai buni si cei mai tari. Ceea ce ma face sa cred ca nu sunt nici cei mai buni, si nici cei mai tari, ci sunt, poate, buni, dar condusi de alti manageri, in alte tari.
Faza de azi, cand serverul de la Educatie a cazut intr-un moment cheie a fost chiar haioasa (se pare ca realizatorii sistemului ar fi cei de la Siveco – asi din liga celebrilor abonati la banul public). Dar si mai haioasa a fost explicatia cum ca serverul a picat de la variatii de tensiune, ca si cum un server care iti gazduieste un astfel de sistem e bagat in priza direct, ca o lampa de citit… Sau ca frigiderul.. Chiar, daca femeia de serviciu, cand matura dimineata, a agatat firul si l-a scos din priza? Asteptam demiterea ingrijitoarei = acarul Paun.
FOIA
Despre costurile legii de liber acces la informatii.
(scuze pentru gardurile care trebuie sarite; nu pot distribui/copia articolul datorita politicii Financial Tiems, iar citirea aticolului presupune logare. Gratuit, dar totusi inscrire si logare…)
competente…
La o discutie mai veche cu niste colegi din Arhive, am avut parte de reactii extrem de agresive cand am spus ca ne lipsesc competente. Ideea colegilor era ca, desigur, noi suntem foarte competenti…
Ignor discutile din piata; ignor perspectiva creatorilor (si nu vorbesc aici de reactia unui arhivar cu 8 clase, ci a unor arhivisti la creatori); iata doar ce e nevoie pentru a deveni certificat ca profesionist al informatiei in SUA.
Noi, la cate puncte ne calificam?
ganduri, panseuri, thoughts :)
1. Poate totusi fi haioasa ideea celor cu documente clasificate, de a trece adresa la nesecret si documentul la un secret. In felul acesta, la dosarul de problema nesecret va exista o urma a documentelui secret – te duci sa il iei de acolo si gata. Pe de alta parte insa, nu prea e normal sa rupi lucrurile si cred ca solutia ar fi sa se faca o copie a adresei care sa insoteasca documentul de baza la locul lui (sau sa ramana la dosarul nesecret, ma rog, ati prins ideea).
2. era haioasa ideea din legislatia noastra ca, daca un dosar nu e incheiat si/sau ramane la compartiment, el sa fie totusi tecut in inventar, cu mentiune de nepredare. Dar e gresita. Pentru ca un dosar deschis poate ramane asa pana cand se termina problema in chestiiune – un an, doi, trei. or nimeni nu imi poate spune ce cantitate de acte se aduna, si atunci pot avea 3-4-5 volume de documente, Si pe astea pe ce inventar le mai trec?
Bogdan's Archival Blog -- Blog de arhivist 