action copy

Am gasit azi, la un control, echivalentul romanesc exact pentru action copy = exemplar de executare (pentru intreaga discutie, vezi aici).

Pentru explicitare, cand un act se intocmeste ca exemplar multiplu, el pleaca intr-un exemplar spre destinatarul principal, care trebuie sa execute dispozitiile din act (exemplarul de executare) si pleaca spre stiinta altora (exemplarul de informare, cel trimis ca CC sau BCC :)))

Ideea este ca, daca faci sapaturi adanci, gasesti echivalente aproape perfecte pentru majoritatea minunilor din paperworkul englezesc.

 

din nou despre arhivare

Am haulit aici despre arhivare.

Intamplarea face ca am gasit o definitie intr-un manual de secretariat (aparut in 1996, numai bine cat sa prinda lucrurile bune dinainte de 1989 si sa nu fie inca infestat de traduceri proaste de dupa). Si zice asa la carte:

arhivarea = operatiune prin care documentele clasate, constituite in dosare dupa norme prestabilite, se depun si se pastreaza in depozite special amenajate si organizate, denumite arhive.

(nu ma pot abtine sa nu dau si definitia clasarii = operatiune prin care materialele (documente, acte, proiecte, acte de gestiune etc.) se aranjeaza intr-un sistem rational, intr-o ordine dinainte stabilita in conditii de accesibilitate si siguranta – mishto, nu?)

In esenta, e acelasi lucru cu ce am scos atunci. Asadar, arhivarea presupune: ordine prestabilita a documentelor; (implicit) trecerea documentelor in pasive si mutarea lor din spatiul curent de lucru; depozitarea organizata (deci fiecare cu locul lui).

UNESCO OFFICIALLY ENDORSES UDA !

In the one of the most significant developments for archives at the international level for many years, the General Conference of UNESCO has unanimously endorsed in plenary session on 10 November the Universal Declaration on Archives proposed by the International Council on Archives.  This landmark decision is an important step in improving public understanding of archives. It provides a splendid opportunity to raise still further awareness of archives among the general public and key decision-makers. 

 The Declaration is a powerful succinct statement of the relevance of archives in modern society.  It emphasizes the key role of archives in administrative transparency and democratic accountability, as well as the preservation of collective social memory.  While not neglecting the traditional concern with meeting the needs of historical research, the Declaration repositions effective archives management as an essential function which underpins modern public administration, good practice in private business, and ready access to information by citizens.  

The first version of the Declaration was written by archivists in Québec in 2007.  The ICA Section of Professional Associations (SPA), together with an international working group, developed the text for a universal audience, taking into differences in language, culture and archival tradition.  SPA also pressed vigorously for its adoption by ICA as a whole. It generated many stimulating debates in ICA, before it obtained unanimous approval at the AGM in Oslo in September 2010.

 Since then the international archival community has worked tirelessly to have the Declaration adopted by UNESCO.  Today’s decision is the culmination of intense efforts led by Papa Momar Diop, the Ambassador of Senegal at UNESCO and the former National Archivist of Senegal.  He has been ably supported by Jens Boel, Head Archivist at UNESCO, and activists in the ICA network throughout the world.

 The challenge now is to use the Declaration to maximum effect, so that archives shake off outdated perceptions of their role and finally take their rightful place as a major player at heart of public administration and the center of social memory.

De ce nu susțin retrocedarea arhivelor bisericești

S-a discutat aprins în ultima vreme despre retrocedarea arhivelor către biserici. Guvernul, Arhivele Naționale s-au opus și au apărut acuze de viziuni securistice și comuniste. Am încercat, de mai multe ori, să spun, cu titlu personal, de ce nu cred că e o idee bună această retrocedare, cu argumente pe care le consider cât se poate de  întemeiate. Dar o iesire in mass-media este inevitabil limitata de spatiu si considerente editoriale. Așa că încerc acum să spun de ce nu cred că e bine ca aceste arhive să fie retrocedate.

Și fac asta în ciuda sfaturilor prietenești, cum că îmi risc carierea, că politic e decis, dacă s-a votat e bun votat și că ar fi bine să nu încerc să mă opun deciziilor celor mari. Dar, presupun că încă mai am voie la o opinie, nu-i așa?

felicitari….

Sunt in Italia, la conferinta de la Trieste. Am aflat azi cu satisfactie si mandria de a fi roman, despre noua reusita arhivistica a Romaniei, stat laic, care tranzactioneaza memoria cu biserica. Am mai povestit cu strainii pe aici, s-au stricat de ras cand au aflat ca noi dam arhivele la biserici inapoi…  M-au intrebat cand facem parlament din preoti :))

Ideea e ca e o stupiditate, dar nu e singura din tara asta. Sigur ca vom fi o generatie damnata de profesionisti, ca aia de dupa noi ne vor intreba daca am fost sanatosi la cap si ce am pazit etc. Dar… asta e.

Vestea buna este ca arhivele nationale nu vor muri din cauza hartiilor de la biserici.

Vestea proasta este ca, dupa cum spunea secretarul general al CIA aici (intr-un discurs fulminant, sper sa il obtin si sa il postez aici) a crede ca Arhivele sunt o institutie de neinlocuit este o mare eroare. Adica, altfel spus, ce s-a intamplat azi poate fi inceputul sfarsitului. Alaturi de alte tampenii ale tarii asteia, ce mai conteaza una?….

Cum zicea Scipio Africanul? Tie, popor ingrat, nu-ti va ramane nici cenusa mea… Dar de-acum, inainte sa deschidem pliscul, noi arhivistii, despre zestrea lasata de stramosi pe care poporul trebuie sa o cinsteasca, sa ne gandim cum cinstim noi patrimoniul si misiunea institutiei…

incepe circul.

Un articol despre arhivele romanesti din Ungaria.

[off topic] despre functionari :)

Un studiu fain, al Dianei Joita. De citit de sefi si de subordonati… M-am amuzat copios…

copie, exemplar, duplicat

La noi, e „copie” și atât. În engleza, sunt o mulțime. Si cred ca sunt utile si pentru noi… De remarcat că în engleză, copie și exemplar sunt denumiți cu același termen (copy).

CNP si date personale…

Un articol f bun al (cel putin, eu il impartasesc intru totul) al lui Bogdan Manolea. Nici eu nu am inteles de ce nu s-au anonimizat complet datele, si era nevoie de catel, purcel, cnp pentru fiecare persoana…

Cu titlu de raspuns la imbecilitatile din comentarii, sa spun doar ca in Franta, angajatorul nu are voie sa ceara angajatului CNP, pentru a-l trece in statele de plata, de pilda.  Silegislatia lor e facuta tot pe baza directivei UE din 1995. Ideea este ca in Romania, orice dobitoaca de institutie/organizatie are drept de “operator de date cu caracter personal”. Evident ca atunci sclavii sunt uimiti cand li se spune ca trebuie sa isi protejeze datele.. Atat de mult ne-am invatat cu abuzurile, incat ni se pare complet anormal cand sunt denuntate ca atare…

Pe de alta parte, din cate stiu eu, sintezele de recensamant sunt de nivel ridicat (la nivel de oras, de pilda). Si, fiind primul recensamant de laintrarea in UE, eu cred ca se cuveneau pastrate datele primare, pentru interes istoric. De asta nu am inteles veselia INS in a declara ca formularele se vor distruge dupa incarcarea datelor, si pasivitatea Arhivelor nationale in fata unei asemenea declaratii, care incalca Legea Arhivelor…