Despre Google

De cativa ani, intalnirile profesionale pe managementul arhivelor electronice sunt dominate de cate o izbucnire – poti sa ii zici tembela – de furie: “noi nu suntem Google!”. Decodificarea e: “Jos cu Google!”, Google face doar prostii, tampeste lumea etc.

Daca iti invingi jena provocata de astfel de indignari, repet, usor tembele, iti dai seama ca e un graunte de adevar; vezi ca exista cateva puncte in care Google livreaza o noua viziune asupra lumii si vietii, care nu doar ca ofera avantaje certe – ca de aia au ajuns ce au ajuns -, dar distruge in acelasi  si o serie intreaga de lucruri bune, la care oamenii au ajuns prin munca si jertfa… de zeci si sute de ani. O propaganda natanga, pe principiul barfotecii, a dus Google in ipostaza de ,,the best of” al lumii de azi. Dar care e treaba cu arhiva?

1. Google si viata privata. Cand prin 2004 Microsoftul lansa Passport, adica o singura logare pentru o serie intreaga de servicii, au sarit toti aparatorii intimitatii ca mafiotul de Sile al Portii  (Bill Gates pe numele lui din bonlentin) vrea sa fure date personale. Google face acelasi lucru, dar le-a marketat mai inteligent decat MS. Ba a dus lucrurile pe niste culmi nebanuite: adica, daca  ramai logat pe google, si sapi adanc in el dupa ceva timp, descopri ca ti-a monitorizat tot traficul, toate cautarile, se vede la ce ora ai intrat pe net, ce avei in minte la ora aia etc. etc. Toate astea – mina de aur pentru publicitari si pentru alte alea. Vrei sa iti instalezi pe mobil softul? Da-le nr de telefon, sa iti trimita ei o activare. Si ti-au legat contul de telefon. La fel e si mai nou cu crearea conturilor la google – nu dai un nr de telefon valid, nu ai cont. Deci, legam contul de telefon. Deci, adio, tovarasi conturi de hekareala! Mai nou, prin google +, nu poti sa poti sa dai date fictive, trebuie sa te loghezi cu date reale  (acum o sa vina unii cu formula aia de securistoida ,,daca esti cinstit nu ai de ce sa te temi” – de obicei intreb ca raspuns: dar de ce nu umbii dezbracat pe strada, ca nu ai nimic de ascuns, toti avem ce ai tu?)). Ideea e ca baietii aia strang o gramada de date despre tine, data care, evident, se supun legislatiei americane (nu europene sau romanesti), de care un stiu in ce masura poti tu beneficia ca cetatean strain. Dar, daca stai si te gandesti cate date dai despre tine unor straini, care pot sa faca ce vor cu ele, te cam ia cu fiori. Plus minunea cu “unde esti? conecteaza-te la sistem si noi iti spunem de unde transmiti” – care te leaga pe tine, persoana, de pozitia ta geografica, pe unde umbli. La care mai punem un street view – ce mai, o minune de spionaj pervers. Pervers in ultimul hal, pentru ca dai datele de buna voie si apoi te intrebi de unde ti se trage…

2. Cautarea pe Google e sfanta. Dupa ce i-a rupt pe toti concurentii de pe piata cu algoritmul de cautare, Google a ajuns sa ii tampeasca pe multi utilizatori. Auzi intr-una “nu e pe google, nu exista”. Balauri! Exista sute de mii sau milioane de pagini pe care google nu le-a indexat! Exista site-uri intregi esentiale pentru o anume activitate, care pentru google sunt ‘ aterizare’ pe cometa Haley! Ca sa nu mai spun ca google are un soi mai aparte de a promova paginile in rezultatele cautarii, ca lucrurile cele mai accesate par a fi primele; dar, dupa cum stii, daca vrei ai 90% sanse sa pierzi, atunci ,,intreaba publicul” . Nu poti face lucruri profune in cunoastere bazandu-te pe multime, pe puterea numarului (nici democratia de altfel nu a fost inventata de multi, ci de putini…) si mai ales pe simpatiile multimii. Dar microbul a patruns, si toti vor ,,la fel ca google” cand e vreo cautare in orice sistem. Chiar daca sistemul de la google e incomplet (dar ei nu stiu), chiar daca sistemul e dirijat (da cautare pe acelasi termen 3 zile la rand si vei avea alte rezultate in fiecare zi…-dar ei nu stiu), toti cer celor ce lucreaza cu informatia sa procedeze exact ca google. Nu sa ia partile bune de la google, ci sa faca exact ca google.

Pe vremuri, exista un sistem de repertoare/directoare, de cautai din aproape in aproape (de pilda, daca dadeai cautare direct pe moneda-ca numismatica, defilai de nebun prin rezultate referitoare la moneda-bani. Or,cu directoarele, mergeai din aproape in aproape, pe domenii: Arta>gravare>numismatica>sec. 15 etc.) Au scos sistemul pentru ca, dupa cum zic ei, ,,avem convingerea ca o cautare directa este preferabila”. Sigur, pentru marele public, asa e. In schimb, si-au dat seama ca rezultatele lor nu au ancora in timp, si au bagat posibilitatea de ingustare a cautarii (rafinare, cum zic unii :)) prin coordonata de timp. Deci, baietii invata, nu sunt perfecti. Dar asta nu se vede de catre Publicul fanatic Goagal.

3. google docs. O chestie haioasa ca idee, dar despre cloud si riscurile lui am tot vorbit pe aici. Nu mai insist nici ce ar insemna ca google sa stie nu doar unde locuiesc, pe unde am umblat, pe unde am navigat, cu cine vorbesc, ce contacte am, ce prieteni am si care e utima barfa, ci sa mai aiba asociate cu mine si documentele pe care le creez… Mai ramane sa imi spuna si ce preferinte de hartie igienica am… Vreau sa ma refer la organizarea informatiei… M-a enervat cumplit modul de structurare a mailurilor pe conversatii  (sigur, sistemul se poate dezactiva, daca sapi in setari) (apropo, conversatia e schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; si in Webster e la fel. Cum pot avea conversatii pe scrisori???). Conversatia aia pleaca de la gruparea pe subiecte, ceea ce ar fi OK daca utilizatorii chiar ar completa campul ala cu ce trebuie; dar, cum nu e asa, prefer sa le organizez manual pe directoare, dupa subiectul lor real. Apoi, au eliminat directoarele si au pus etichete – oameni nu mai intuiesc lucrurile pe dosare, ci pe taguri, nu-i asa? Tehnic e acelasi lucru; la nivel intuitiv, te poti adapta relativ usor, desi nu mai ai drag and drop-ul din yahoo. Presupun insa ca sunt eu depasit, ca daca publicul striga, google refacea sistemul de dosare.

Insa la google docs organizarea e deja o dificultate majora. Logica lor e sa vezi totul. Indiferent unde e grupat, iti dau un carnat de sute de fisiere – alege-le, Costele, pe cele de care ai nevoie. Au facut marele compromis de lasa ,,colectii” (adica de fapt directoarele dinainte vreme), in care iti poti grupa documentele. Dar, daca e sa vezi toate fisierele, nu le poti pune intr-o ierarhie, sa vezi care de ce ,,colectie” tine. Da’, si ce? veni intrebarea, la fel ca a tuturor celor care instelaza minunate Documents mangament systems, in care nu grupezi nimic, pentru ca, nu-i asa, ,,dai o interogare simpla si iti gaseste toate documentele pe acelasi subiect” – n-ai nevoie de grupare. Si ma intreb si pe google, la fal ca pentru DMS: si daca am, la interval de 3 luni, 6 cazuri deschise pe acelasi nume, cu acelasi documente (ca doar e flux), de unde stiu care cand si cum vine? de unde stiu care la ce proces de activitate vine? Pai nu e mai simplu sa le grupez pe dosare? Naaaaa……

Nu, ca “abordarea Google”  ne dicteaza viata. Sigur, repet ce am pus mai sus, mi se pare tembel sa te lamentezi tu, un gandac, impotriva Gigantului care modeleaza viata a miliarde de oameni. Dar macar mi-am spus oful🙂

PS: am uitat de minunatul Picasa, unde, atunci cand il lansezi, te trezesti ca iti pune de-a valma, intr-o ‘colectie’, toate pozele pe care le ai in calculator. Ce ordonare, ce structurare! Google approach! Iluzia regasirii din haos, fara nici o ordine aparenta…

PPS: discutam cu un prieten de dincolo si avea si el o tristete similara… zicea ca poate suntem noi, astia din arhive, niste tampiti, si ca de fapt google approach e normalul.. si , mai rau, viitorul…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s