iar despre digitalizare

Toata lumea face, ca e la moda. Am aflat de la cineva din afara  si de o schema practicata si in alte tari: tu bati palma cu aia, sa iti digitalizeze, sa zicem, 10 m.l. arhiva. dar operatorul are isi face calculul si la format, nu doar la cantitate:  el trebuie sa stie ca din aia 10 m.l., jumatate sunt A0, jumatate sunt A5, sa stie ce scule isi aduce, sa stie cat timp ii ia. DAAAAR, treaba asta nu o spune de la inceput, ca nu are interes. Si semneaza contractul, cum ca are 10 m.l. de A4 si toti asteapta sa vada minunea digitala. Dar firma, dupa ce scaneaza un pic, “descopera” ca sunt si alte formate. Si atunci, cere suplimentarea banilor, ca deh, e alt cost…

Morala: cine nu casca ochii, casca punga.

Cateva idei in plus pe aceeasi linie, ca analiza a oportunitatii de digitalizare:

1. Când diversi fac  proiecte de „digitalizare a arhivei din 1970  încoace”, ei nu realizează că fac o tâmpenie. În primul rând, din ’70 încoace ei trebuie să SELECTIONEZE ARHIVA, deci exclus să digitalizeze tot; pe unele trebuiau să le arunce deja, pe altele urmează mintenaș să le arunce. Dacă totuși digitalizează, ei practic bagă bani să copieze niște hârtii fără valoare. Ceea după mine, sunt bani aruncați pe fereastră.

2. Presupunând și că au doar permanentele în vedere, tot sunt bani aruncați pe geam fără judecată. NU TOATE DOCUMENTELE AU ACEEASI FRECVENTA DE CONSULTARE! Asta înseamnă că ei digitalizează 200 000 file, și ei consultă, într-un an, 1 000. Restul înseamnă bani aruncați pe geam pentru scanare, bani aruncați pentru păstrarea pe servere etc. Inainte de a cere bani pentru proiecte, ar trebui facute simulari, cât la sută și ce anume din arhivă se foloseste și de ce dreaq sa vrei să digitalizezi tot.

3. Logica pentru care lumea  digitalizează este că cică nu găseste informația fizic, și e mai rapid pe calculator. Discutabil, dar să zicem OK. Dar info nu se gaseste  pentru că arhiva lor nu e pusă la punct. Ceea ce însă nu se înțelege este că acea copie electronică pe care o primesc de la FIRMA DE DIGITALIZARE este un document al FIRMEI DE DIGITALIZARE, pentru că ea l-a făcut!! Documentul făcut de institutia beneficiara, pe care funcționarii, respectiv instituția își asumă răspunderea legală, și care, prin aceasta, este exemplarul de autoritate, de referință, ESTE FOAIA DE HARTIE DIN DEPOZIT! Dacă apare vreun proces, nici dracu’ nu îi apără dacă ei spun că și-au întemeiat răspunsul pe copia digitală făcută de FIRMA după un document din arhiva lor. Asta înseamnă că sistemele informatice lucrează cu acte electronice de autoritate când acel act electronic este exemplarul de referință, adică este întocmit de funcționar, este securizat de funcționar, în virtutea atribuțiilor și procedurilor de serviciu. Sau, dacă cineva ia toată arhiva electronică la mână și o certifică ca fiind conformă cu originalul — ceea ce nu se intampla. Ca să aibă exemplarul de autoritate, beneficiarul-institutie  tot în depozit trebuie să meargă, deci tot bani pe fereastră, în bună măsură, i-au dat— nu au arhiva la punct, tot vor pierde timpul și tot nu vor fi eficienți.

4. Nu vreau să văd cum arată dosarele ălora după scanare… sa bagi documente oficiale in Autofeeder? Hmmm… Am eu imaginea unor dosare de prin arhive, sa le vaz pe alea bagate in ADF…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s