redundanta datelor – trecut si viitor

Cand au inceput oamenii sa scrie hartii oficiale, le-au scris si gata; hackerii timpului au inceput sa falsifice lucrurile: ba un cuvant, ba o cifra, acolo unde acestea contau. Una e sa ai 1 hectar (nu stiau ce e ala, dar ati prins ideea) si alta e sa ai 100 hectare. Solutia? Pai, sa pastram o copie (sau un exemplar, revin in PS la acest aspect) a ceea ce scriau. Adica, au creat prima redundanta a datelor: ele nu erau unice, ci se gaseau atat la emitent, cat si la destinatar. Astfel, arhiva emitentului a devenit o forma de verificare a autenticitatii unui inscris (document/act/informatie). In plus, prezenta avantajul ca era si un soi de copie de siguranta, daca pierdeai un exemplar, il gaseai in arhiva emitentului.

pentru uichend :)

Titluri de prezentari potrivite pentru arhivisti 🙂

Lucuri de stiut pentru arhivisti

AS 2011-06-02

NARA are un contributor propriu pentru wikipedia.

Copiile de la sala de studiu sa fie copii, nu originale 🙂

Vechituri de la IBM  (Am mai vazut dintr-astea in muzeul din Grand Arche)

Noi abordari europene despre operele orfane.

Am avut si noi asa ceva pentru Revolutia din ’89?

Declasificare documente – mai putin 11 cuvinte :))

Google a cumparat acum cativa ani o companie, pentru a digitaliza ziare vechi; a ajuns la concluzia ca nu merita, si a inchis totul… incet, incepe sa semene cu Microsoftul din vremea lui revolutionara..

Evolutia emailului

si noi vom candida la anu’:)

Arhivele Austrialiei au primit premiul Memoria Lumii din partea UNESCO