un caz de autenticitate…

Aici. Baietii au modificat datele din fisa….

Pot depune marturie despre fisa mea medicala, care, pe timpul lui Ceasca, a fost modificata de doctorii de la Bacau; avem pe fisa liste intregi de boli pentru care, chipurile, mi s-ar fi eliberat medicamente… evident, era afacerea doctorilor pentru p.c.r. Cand si daca minunile astea ajung in Arhive, va fi distractia de pe lume – poti sa il scoti pe unul nebun, si ala sa fi fost perfect sanatos… Arhivistic, cred ca sistemul medical este unul dintre cele mai mari producatoare de falsuri documentare…

direct, din vama (off topic)

E ora 23:52. Sunt in vama Curtici, in tren. Vama Curtici… multe amintiri ma leaga de acest loc… Cand faceam Ungaria cu bursa in urma cu cativa ani, aveam imaginea directa si nemijlocita a spagii din vami; sacosile de rafie, urcate in tren din Lokoshaza sau chiar mai de departe, treceau usor granita prin spaga, ba la vamesii unguri, ba la romani.
Au trecut 10 ani de atunci, suntem in UE, am fost in plin scandal de spagi in vami.  Si m-am indreptat spre granita. Evident, bisnitarii – cu mult mai putini – erau la locul lor. S-au suit in tren in Ungaria, si au inceput sa indese pe sub scaune si peste tot pachete peste pachete. Au imputit a transpiratie tot vagonul (sunt trenuri cu bou-vagoane), au ocupat cu nesimtire orice loc liber ca si cum ar fi fost al lor. Ajungem in Curtici. Vin vamesii, tipete – “dati jos pachetele, ce-ai asta!”. Nimeni nu da jos nici un pachet – stiu ei de ce. Una din proprietarese zice politistului de frontiera: “lasa-ma, domnule, ca n-am buletin, l-am pierdut”. Tacere. Trec inca vreo 15 minute, se intoarce politistul: “ei, ce-i asta, ce facem, bai, aici?”; tonul nu mai e la fel…  Dispare cu bisnitarii afara din compartiment. Dupa 5 minute, trenul pleaca. Aia nici nu au clintit bagajele, tanti fara acte trecu granite fara probleme. Desigur, explicatiile rezonable furnizate de impricinati l-au convins pe oficialul Statului roman ca sunt in regula…

Jegosilor, voi sunteti interfata Statului roman cu strainii! Pe voi va vede lumea prima data in Romania si din cauza voastra suntem tratati cum suntem tratati in UE, spagari nenorociti!

Alta scena, paralela: o politista de frontiera (romanca). Da peste o pereche. Le ia actele: ce-i cu actele astea? – a, vine raspunsul (in engleza, mai curata oricum decat a minunatei noastre), sunt studenta si ma duc in Turcia. Pai, si de ce ai fost studenta doar un an, ca trebuia sa fii 5, zice politista(??!!). Ca in decembrie termina cursurile si nu mai e studenta. OK, dar de ce ai pasaportul asta ciudat? Aaa, pai parintii mei sunt cadre didactice in Turcia, si am dreptul la pasaport special… Si alte chestii de genul asta… Dupa 3 minute, le pune viza si pleaca… Senzatia mea a fot ca era compelt nelamurita, si nu si-a mai batut capul cu ei… Dar, nici nu ma ma mir ca toti dilimachii trec granite… Sa fii la control pasapoarte si sa nu ai habar de regimul actelor de trecere a frontierei din regiunea in care activezi, sa le pui viza la niste indivizi care iti explica ei de ce au acte ciudate… Vorba Catzavencilor: MURIIIIIIIITI!!!!

PS: la iesirea din tara, ne verifica ai nostri, cu greata lor tipica pe figura (cred ca ii invata in scoala, si la Otopeni sunt la fel, se uita la tine de parca ai fi un rahat de musca; cred ca le spun: fiti fermi – iar ei nu pot fi fermi decat daca sunt militieni, vorbesc in greata si se uita la tine de parca ar avea nevoie de un sac de lamai)). Trec ca vantul. Puteai sa pleci si cu bomba atomica din tara, nu te intreba nimeni nimic. Vin ungurii: desant, fratioare, cu scari pt verificat tavanul si alte alea. NIci nu ma mir ca ungurii au capturi de droguri pe granita de est mai mari decat ai nostri pe cea de vest. Toate scenele astea, pe mine (nu ca si coleg de minister cu politia de frontiera, ci ca simplu muritor) ma fac sa cred nu doar ca sunt spagari, ci ca sunt si prosti si/sau lipsiti de profesionalism.

PS2: cand am fost in Amsterdam cu colegii din MAI in ianuarie, am dorit sa iesim pana in oras; la punctul de control, 3 au trecut, 2 au ramas; alora li se parea ca e nu stiu ce suspect cu actele lor (buletinele). Si nu au trecut, pana cand politistii nu au verificat si para-verificat identitatea persoanelor si calitatea actului. ASA se face in Europa!!!

PS3: bisnitarii erau din Brasov 😛

PS4: in 2001, cand am iesit prima data in Ungaria, la Arhive cineva a ,,rapit” o rozeta de la robinetul de la baie. A doua zi a apart un afis: “Va rugam sa va comportati ca niste cetateni europeni!”  Ei nu erau in UE atunci, dar doreau sa fie. Noi suntem in UE acum, dar nu ne pasa.

PS5: sincer, nu am stat sa vad ce scrie pe uniforma lor, daca e politie de frontiera sau vama; erau in uniforme gri si puneau stampila pe acte, deci dupa mintea mea trebuie sa fi fost de la politie

AS 2011-06-22

romanii si cat le pasa de datele personale

parerea justitiei despre date personale

Pe ce minuni IT mai cheltuim banii publici? Doua chestii mi se par de mega-tupeu (sau Penta-tupeu): nenea de la Omnilogic care anunta glorios ca ,,noi ne-am facut treaba” (cand ei trebuiau sa dea in functiune jucaria din decembrie 2009!!!) si cat de prosti ne cred baietii astia, care descopera, chipurile, dupa ce au facut sistemul, ca nu au infrastructura hardware care sa ii gazduiasca… vaaaaai, desigur, suntem de acord, intelegem ca sistemul nu va fi pe piata, si ca va mai tb niste bani sa mai cumparati aparatura…. dar, hm, de ce tb sa aiba MCSI centru de date? ca parca are STS, care poate gazdui pentru Statul roman, gratis, nu? Sau… e la moda ca fiecare minister sa isi faca propriul centru de date. Si la MAI, si la MCSI si la altii… Fara numar, ca doar nu platiti voi…

vizita Ungaria

Am fost zilele astea in Ungaria, la invitatia arhivistilor maghiari, care au aniversat 25 de ani de la infiintarea asociatiei lor. Nationale, ca nu au Federatie 🙂 Minunata adunare s-a produs pe malul Balatonului, pentru ca la ei acest tip de reuniuni e intotdeauna imbinat cu relaxare si atmosfera de concediu. Sau de bere, ma rog. La capitolul asta noi suntem mai scortosi, dar cred ca si mai academici; ma rog, parere personala.Read More »

AS 2011-06-08

Un hard-disc din 1956. Are o tona si ingurgita 5 Mb 🙂

Digitalizarea ziarelor oprita la Google.

PS: la modul ciudat in care Guvernul intelege reducerea personalului din Arhive, devine actuala zicerea (adaptata) a lui Scipio Africanul: ‘tie, guvern ingrat, nu-ti va ramane nici arhiva ta!”.

N-am sa inteleg niciodata fenomenul eficientizarii:

2006: lege care obliga ANR la preluari masive de arhive economice, cu conditia maririi personalului. Legea a costat Statul Roman probabil sute de milioane de lei, prin procesele pierdute, caci nu a marit efectiv personalul si nu a marit bugetul pentru a permite aplicarea legii.

2008: in sfarsit, pe hartie, se mareste personalul Arhivelor, pe la 1500 de oameni. Din cate stiu, in fapt, niciodata nu  s-a depasit cifra de 850-900 angajati.

209: se taie posturile introduse in 2008.

2011: se vehiculeaza suma de 700 de angajati care vor ramane in Arhive, restul fiind concediati.

O evolutie in 4 ani (cea mai cumplita depreciere de la 1950 incoace, daca reconstituirile mele sunt corecte). Se reduce personalul, dar aproape nici un fir de procedura nu s-a schimbat, in sensul simplificarii activitatii. Totul se desfasoara la fel ca inainte  de 2006. Oamenii, tot mai putini, fac exact aceeasi activitate, se supun exact acelorasi reguli birocratice ca atunci cand Arhivele erau in alt regim juridic si la alta incarcare de personal. In fapt, se va dubla probabil volumul de munca, in conditii tot mai precare de igiena si activitate. Cu alte cuvine, nu se va eficientiza nimic (parere mea!), poate doar cheltuielile bugetare. Sa salvam bugetul, chiar de-ar fi sa piara lumea! Mai stiu pe unul care a platit datoriile, tot asa, chiar de-ar fi fost sa piata lumea…

dosare ‘dinamice’

Pentru cine sta si priveste iarba cum creste, pardon, pentru cine se uita la modul de grupare al documentelor, poate fi interesant sa constate existenta unei struto-camile prin nomenclatorele arhivistice; sigur ca nu e singura, dar e una din problemele care nu stiu sa aiba vreo solutie  clara.

E vorba de ceea ce colectiv poate fi numit ,,mapa operativa”. Ea are diverse intruchipari (=manifestations 🙂 ): dosar cu documentatia in caz urgenta, manualul calitatii, dosar de documentare pe diverse domenii, dosar cu ordine de la forurile superiore etc. Caracteristica este ca acest ,,dosar” este unul perpetuu deschis, si el va fi inchis doar atunci cand moare creatorul sau se schimba legislatia. In rest, el este innoit in permanenta, piese din el sunt inlocuite (actualziate, revizuite etc.) Ca urmare, in mod normal, el nu va fi nici snuruit sau certificat vreodata; el nu va putea fi inventariat corect niciodata, avand un continut dinamic, fluid.

Un ,,manual al calitatii”, in masura in care actualizarea se face fara ‘fisa de revizii’ (sanchi, alt romanism) ci presupune inlocuirea completa a unei proceduri, va pierde pur si simplu vechea procedura si va fi actualizat cu noul document. Intrebare e, unde se duc documentele cand se duc? Ce se intampa cu aceste materiale care sunt scoase din ‘dosarul’ initial? Sa le pui in alt dosar de ,,documente abrogate” poate fi o solutie, dar este evident ca legatura (archival bond) intre actele dosarului se pierde (daca inlocuiesti doar o anexa, ce poti intelege din ea atat timp cat nu ai documentul original integral?) Pe de alta parte, actualizarea directa si eliminarea definitiva a ‘abrogatului’  duce la pierderea evolutiei/istoricului dosarului, mai exact a documentelor din el.

Ce ne facem, fetelor?

PS: si da, chestia asta are legatura si cu documentele electronice 😛 Asa cum diferenta inte act si document este ca primul este un document inghetat, fix, nemodificabil, la fel si dosarul inchis in vederea arhivarii ar trebui sa fie inghetat, fix, nemodificabil. Si cum am probleme cu actul electronic, la fel am si cu gruparea de acte electronice, sau, ca sa fiu al dracului total, cu bazele de date. DECI, cum arhivam bazele de date active?