o parere – ce rol au AN la creatori

Exista o parere destul de raspandita in Arhive, precum ca AN – institutia ar trebi sa urmareasca doar documentele ce tin de FAN. Restul nu ne intere, dom’le! Sa faca ce vor cu ele.  Au fost cateva reactii in sensul asta si la una din postarile anterioare, cea legata de oferta de 5 mil euro pt arhivarea documentelor la AM de la ministerul muncii. Am ramas usor suprins, pentru ca ma asteptam sa existe macar niste clivaje de generatie in abordarea asta (ne intere sau nu ce fac creatorii), mai ales ca proiectul nou de lege a arhivelor schimba putin directia fata de situatia anterioara, dar reactii fata de aceasta mutare de accent nu am prea auzit sa fie.

Cum intalniri profesionale si conferinte arhivistice nu se prea mai tin, vreau sa imi scriu si eu pe blog opinia legata de chestiunea asta.

Traditional, Arhivele din Romania s-au ocupat de patrimoniul istoric. Adica de documente moarte.  Intr-un moment de glorie arhivistica, in legea din 25 parca, se spunea ca legile semnate, in original, merg la Arhive; cred ca erau singurele documente vii care tb sa ajunga in Arhive, inainte de termenul de 30 de ani. Odata cu importul metodologiei arhivistice sovietice (binecuvantata fie clipa! – atunci am invatat si noi ce e ala fond arhivistic, de pilda), AN au capatat ferm si atributii de control (parca mai exista si inainte un soi de grija in domeniu, dar, in orice caz, nu la nivelul autoritatii date dupa 1957). Initial, AN se ocupa doar cu depozitul de arhiva, apoi, dupa 1971, legea reglementa si sistemul de registratura, adica acoperea tot ciclul de viata al documentelor. Legea 16 pastreaaza sistemul (dar aduce o limitare – pe care majoritatea arhivistilor nu au curajul de a o aplica. La art. 4, se spune cam asa: unitati creatoare si detinatoare si detinatoare de documente apartinand FAR, numite in continuare creatori si detinatori… sau cam asa ceva. Ceea ce, dupa citirea mea, insemana ca noi nu ne ocupam de orice creator detinator, ci doar de cei care detin documente FAN, ceea ce mi-ar exclude asociatii de locatari, boutiquri si alte minuni. oricum insa, pentru UCDA cu documeten FAN, prevederile pica pe tot ciclul de viata al documentelor, de la registratura pana la viata vesnica).

Dupa mine, prevederea legala si traditia arhivistica e clara: eu, ca AN, supraveghez ciclul de viata al documentelor la creatori. nu spune nicaieri – vedeti cum mama  666 se ocupa aia de documentele permanente. Sigur, trebuie sa le am in vedere, pentru ca, teoretic, sunt mai importante (cel putin pentru noi!!!).

Dincolo de cestiunea asta, eu mai am niste pareri, legate de practica si de teorie.

Teoria: in lumea asta exista, dupa cum au identificat altii mai destepti, doua modele clasice de politica arhivistica nationala. Modelul francez – Arhivele sunt cultura, voi, functionarii, vedeti-va de treaba si trimitetin-ne noua ISTORIA!. Si modelul englezesc, in care Arhivele sunt parte a adminsitratiei si ajuta adminsitratia in ,,manageriatul” hartiilor; functia istorica este una derivata, cetateneasca as spune, deoarece se da cetatenilor acces la documentele proprietatea statului, pentru informare – generic. Desi mai onorant poate pentru meserie, primul model a esuat lamentabil in ultimele decenii, deoarece el presupune ca arhivistii intervin efectiv dupa aprox. 30 de ani in cursul vietii documentelor; or, odata cu aparitia documentelor electronice, a astepta 30 de ani pentru controlul documentelor electronice e ca si cum le-ai arunca direct la cos.Modelul anglo-saxon pare, deci mai eficient, si pentru ca arhivistii, asistand permanent admisnitratia si nu o masa incoerenta de ,,utilizatori”, poate cere aceleiasi administratii un alt buget, pentru a o servi corespunzator.

Practica: Astia de prin Arhive, am facut ceva scoli si cursuri de specializare; in controale merg cei cu facultati, pentru ca se considera ca e vorba deviziune mai ampla asupra lucrurilor, intelegerea unor cazuri particulare etc. Ei, cu toate acestea, politica stabilita de legea arhivelor la noi e foarte haioasa si complet nerealista dupa mine. O data, pentru ca cvasi-majoritatea arhivarilor sunt cu studii medii, cu niste cursuri – daca le au – de multe ori mult prea generale fata de nevoile lor concrete (nu ma va putea convinge nimeni ca un curs bazat pe Instructiunile arhivistice poate invata oamenii sa se descurce la o cazuristica atat de diversa ca cea intalnite in varii institutii si organizatii); or, acesti oameni se presupune ca trebuie sa stie tot atat de multa arhivistica virgula ca si un arhivist: sa ordoneze, sa faca inventare, sa pregateasca selectionari si nomenclatoare etc. Asta practic, pentru ca, teoretic, multe din lucrurile astea ar trebuis a fie facuta la compartimente – adica de oameni care nu au nici macar acele cursuri de arhivistica, pentru ca ei au alte meserii!!!!! Aceasta abordare nu poate decat submina toata intentia legiuitorului, pentru ca oameni cu competente partiale sau oameni fara competente pe domeniu nu pot crea o arhiva in regula. sunt si exceptii, nu neg, dar cred ca media este undeva foarte jos.

din punctul asta de vedere, parerea mea este ca arhivistii din AN si AN, ca politica proprie, ar trebui sa priveasca lucrurile mai proactiv. Adicatelea: functionarii au meseria lor si si-o fac prin birouri; exista o nevoie reala de adminsitrare a actelor si documentelor, altfel se ineaca in hartii sau fac prostii cu “arhive electronice”. cine ii poate ajuta sa faca ordine, sa aiba un management corespunzator al hartiilor? arhivarii lor (primii concediati)? Dupa mine, noi, cei din AN. Noi ar trebui sa fim mai aproape de administratie (nu vb de privati, ci doar de admisnitratia de stat), pentru ca noi suntem angajatii statului care avem competente legate  de managemetul actelor. Nu le putem cere lor un nomenclator perfect, pentru ca ei nu inteleg nici metodologia, nici la ce foloseste chestia aia. Nici o selectionare perfecta si nici o clasare perfecta etc. Dupa mine, arhivistii din AN ar trebui sa urmareasca toata hartogaraia creatorilor si sa ii poate indruma la solutii eficiente si economicoase.

In fond, istoria nu trebuie srisa de arhivisti, ci de istorici. noi tb sa avem competente pe miscarea hartiilor, nu pe scrierea istoriei.

Ma tem insa ca pentru acest lucru ne trebuie scoala. Ne trebuie mai multa intelegere a functionarii organizatiilor, a structurii lor, a modului lor de creare a documentelor. Ma tem, adica, ca tot fluxul de invatamant ar terbui regandit. Ma tem, si raman cu frica…

4 thoughts on “o parere – ce rol au AN la creatori

  1. Mda, si pe mine ma framantau, la un moment dat, aceleasi ganduri si tot din cartile de arhivistica mi se tragea. La contactul cu realitatea de pe teren – la AN si la creatori, deopotriva – am inceput insa sa cred ca tocmai eram pe cale sa imaginez o frumoasa utopie. Keep dreaming, o faci frumos, da’ eu ma gandesc ca ar fi mai practic sa convingi cumva creatorii sa angajeze arhivisti profesionisti, din cei cu studii de specialitate, la compartimentele lor de arhiva, iar nu secretare reciclate. Asta le-ar mai rezolva problema nomenclatorului aproape perfect, iar arhivistii de la AN s-ar confrunta pe teren cu un tablou mai controlabil. Altfel, centralismul democratic a esuat si el, tot ca utopie si nu cred ca mana de arhivisti de la AN are vreo sansa sa-l resusciteze🙂
    Altfel, perfect de acord cu tine cand spui : “In fond, istoria nu trebuie srisa de arhivisti, ci de istorici. noi tb sa avem competente pe miscarea hartiilor, nu pe scrierea istoriei”. Pocainta de istoric reciclat🙂

    • nu-i vor angaja niciodata; arhiva e o activitate suport, niciodata nu ii vor acorda prea multi bani. In final, important e sa respecte niste proceduri, deci ajungem la cine le proiecteaza sistemul. Insa asta e o discutie filozofica deja. Practic, eu ma gandeam la multi dinte colegii nostri care spun: ce nma intebi pe mine de registratura? nu e FAN, nu ma intereseaza. Asta nu mi se pare cea mai buna abordare…

  2. Bogdan, propunerea ta seamana destul de mult cu ceea ce fac francezii cu misiunile lor pe langa ministere – functionari aflati sub control ANF, dar platiti de aia care asteapta expertiza de la ei in materie de circuit al documentelor.
    In Romania de azi, asa ceva suna din pacate utopic – fiecare minister si structura administrativa reprezinta deocamdata o feuda, unde sunt “seniori”, “vasali” si “iobagi”, nu angajati care sa faca o treaba profesionista (eventual, sunt tolerati cat timp nu e nevoie de plasat pile, dar cu conditia sa nu deranjeze). Niciun sef din administratie nu va tolera vreun “neavenit” sa-si bage nasul pe domeniul lui (y compris documentele), decat daca are “spate”.
    Sunt de acord – sistemul de pregatire arhivistica ar trebui regandit fundamental (nu neaparat prin excluderea istoriei), dar nu vad ce ar putea invinge mentalitatile care blocheaza orice schimbare reala in sistem (ma tem ca nici macar schimbarea naturala a generatiilor).

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s