istoria arhivelor

Prima data am rostit gandul asta la trieste, in 2008; era o scena batranii (scriem doar pe hartie!) contra tinerilor (scriem doar pe calculator!). M-am ridicat atunci si am spus ca, ne place sau nu, lumea evolueaza: intai am scris pe pereti, apoi pe piatra, apoi pe papirusuri, apoi pe pergamente, apoi pe hartie, apoi pe hartie acida si acum pe nimic (sau pe plastic, ma rog…). Evolutia s-a facut fara sa ii intrebe nimeni pe arhivisti, si acestia din urma au trebuit, ca parte a profesiei, sa gaseasca cele mai bune tehnici si mijloace pentru a pastra documentele.

Ier am primit un desen superb, care a ilustrat perfect ce am zis atunci:

2 state; 2 arhive nationale; 2 atitudini

Franta: lu’ presidentu’ Sarkozy i s-a nazarit ca vrea sa dea afara Arhivele din cladirea in care le-a pus Napoleon (cine-i ala? s-o fi intreband Sarkozi?).

SUA: Arhivele Nationale “hartuiesc” juridic CIA (da, aceea!) pentru distrugerea de documente federale (respectiv, casete din timpul interogatoriilor de la Guantanamo).

________________________-

Tragand linie, cum ne vedem noi pe noi: pasibili sa fin aruncati in strada din cladirile noastre, re-alocate altui scop social sau urmarind SRI-ul pentru cum isi arhiveaza documentele? 😛

de ce ne merge bine

Am mai discutat aici cum, in afara, se tin congrese intregi despre, de pilda, furtul de arhive. La noi – nimic, pentru ca, nu-i asa, la noi nu exista fenomenul.

Am aflat ieri, la o barfa anonima, cum ca mai multe institutii de cultura (MARI!!!) din Romania au avut pierderi crunte de date, la migrarile dinntr-un sistem de catalogare in altul. Nimic public insa. In indignarea mea naiva, pentru ca pierdem o ocazie de a invata din greseli daca am discuta public despre asta, mi s-a dat un raspuns de bun smt: pai, daca ar fi facute publice esecurile, nu ar trebui sa raspunda cineva pentru o politica proasta??

Asa ca LINISTE, la noi nu exista fenomenul. Salvam un om, doi oameni, cu pretul de ansamblu al repetarii acelorasi greseli si al unor cheltuieli enorme…

eah, ce noutate! la noi e ceva obisnuit :)))

Despre manuscrisele lui Ch Dickens.