E cunoscuta in bransa lupta intre IT si arhivisti. Nu e doar in Romania, ci dimpotriva, e o lupta internationala. In elementele de baza, lupta consta in pretentia IT de atotputernicie tehnica in domeniul administrarii informatiei versus avertismentele arhiviștilor/bibliotecarilor că, în spatele mașinilor sunt oameni, și că există tehnici și metode de administrare a informației pe care un dispozitiv nu le poate automat implementa. Chiar la conferința din Brazilia am întâlnit un tip — inevitabil, de la Politehnică, din Lisabona — care privea cu o superioritate teribilă orice încercare a publicului de a discuta despre metode de ordonare, indexare, regăsire a informației: „eah, sunt probleme simple, le rezolva calculatorul”.
Ei, am un caz pe care aș vrea sa îl împărtășesc.
De ceva vreme, site-ul realitatea.net s-a reorganizat. După scandalul cu Nistorescu, de la Cotidianul, trustul Realitatea a decis să lanseze o platformă online (voxpublica), în care ziariștii să își poată publica articolele în format digital, lăsând edițiile tipărite să aibă propriile politici editoriale. Calitativ, este excepțional, și rar poți să găsești în mass-media de la noi o mai mare babilonie de păreri și opinii, de la o extremă la alta, intr-un singur loc. Totul integrat cu resursele de știri ale portalului Realitatea.net. Deci, o realizare de care IT-iștii pot fi mândri.
Problema apare însă atunci când aplici esența arhivisticii sau, așa cum îmi place mie să spun, „delta te”. Să ne amintim din fizica de a noua, „delta te” marchează o diferență intre timpul t1 și momentul t2 (scuze, am făcut mate-fizica, deformație educaționala…). Ei, aplicând „delta te”, înseamnă că pun între mine, acum, o perioadă de timp față de un moment ales. În cazul de față, pun câteva luni între momentul publicării unei știri și momentul încercării de a regăsi acea informație; între link-urile sau bookmark-urile salvate și noua realitate informatică. Rezultatul: S-A DUS dreaq totul….
Băieții care au desenat portalul nu s-au gândit, pentru că nu i-a interesat, să facă redirecționări între blogurile vechi și cele noi; nu i-a interesat să asocieze linkurile vechi la știrile noi. Dacă ai făcut greșeala să îți salvezi paginile cu referința de acum câteva luni, nu mai găsești nimic. Și apuca-te să cauți din nou… Și am descoperit lucrul acesta când așteptam zadarnic RSS să mi se încarce în Outlook…
Morala: ceea ce arhivistul aduce în ecuația informatică este „delta te”. „Nu e mare filozofie”pot spune IT. Așa e, poate. Nici să faci integrale nu e o mare filozofie, după ce le înveți formulele. Dar câți din IT au perspectiva generală asupra a ceea ce înseamnă „obsolence” (să-i spunem „învechire”?!). Pe de altă parte, informația aceasta colosală care există și problemele ei viitoare TREBUIE în mod obligatoriu să atragă atenția profesiei. Ideea că „îi obligăm să printeze tot” este la fel de tâmpită ca și cei care spun că o mașină va înlocui orice. Dar sunt arhiviștii competenți să reziste provocării documentelor electronice????
Hm…. 😛
Nice story, thank you!
Natasha Khramtsovsky
Probabil ca vor fi. Speranta moare ultima. Pentru asta insa e nevoie de cursuri.
si profesorii vor fi…??……:P