Pe vremea când eram în comisia de elaborare a noii Legi a Arhivelor Naționale, am încercat să promovez, cât mai mult şi asumat, direcția de records management şi pentru țara noastră. Concret, propusesem o prevedere după care fiecare organizație publică este obligată să îşi elaboreze norme şi proceduri interne privind administrarea documentelor/actelor proprii. În viziunea mea, astfel de proceduri aveau darul de a impune organizației sarcina de a elabora măsuri mult mai aplicate şi specifice decât instrucțiunile/normele cu caracter general ale Legii Arhivelor şi să îşi instaureze un control intern efectiv asupra actelor, a înregistrării, circulației, programării lor pentru selecționare etc. Evident, la fel ca în cazul nomenclatoarelor sau selecționării, aceste norme interne trebuiau să obțină avizul ANR. Astfel, instituția ar fi fost la rândul ei să fie obligată să se implice şi să asiste organizațiile publice în activitatea lor, devenind un partener mai vizibil şi mai important decât este în prezent.
S-a considerat însă că aceste avizări vor fi o pacoste mult prea mare pentru ANR, şi a fost eliminată propunerea. Este evident că în această situație, Dumnezeu ştie ce vor crea organizațiile, pentru că nu vor avea un aviz de specialitate. Însă în mod cert, ANR va deveni cu atât mai inutilă… (Mă rog, poate că ar trebui să renunțăm şi la confirmarea Nomenclatoarelor şi LS…)
În plus, pe baza experienței din teren, unde văzusem tot felul de zugravi ajunşi primari cum dau ordine, dar nu fac hârtii, propusesem, după model canadian, ca orice organizație publică să fie obligată să culeagă şi să arhiveze informațiile referitoare la deciziile, acțiunile şi activitățile proprii. Altfel spus, să creeze documente care le reflectă activitatea, să creeze ARHIVă. Evident, a fost considerată o prostie, şi a fost respinsă.
Există însă alte acte normative de care, spre ruşinea mea, am luat cunoştință aprofundată abia acum, care ne elimină odată în plus din universul parteneriatului pe care ar trebui să îl avem cu organizațiile creatoare de documente şi impun, în ciuda lipsei noastre de voință, direcții tip records management. Până acum, în spațiu public, după cunoştința mea, nimeni nu a realizat importanța arhivistică a acestui act normativ. Nici chiar ANR, care îl folosesc pentru a se conforma la unele cerințe impuse, cum ar fi registrul de riscuri. Să intrăm în concret…
Bogdan's Archival Blog -- Blog de arhivist 