prelucrare placute foto

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte un experiment de prelucrare arhivistică, fără pretenţia de a fi un model de urmat. Ne-am propus prin el să realizăm o prelucrare arhivistică ce poate ieşi în întâmpinarea tendinţelor de publicare online a instrumentelor de evidentă, o soluţie în care nevoia de control fizic şi intelectual asupra materialului documentar să fie satisfăcută prin intermediul tehnicii de calcul.

Read More »

documente si record-uri, vezi ,,inregistrari”

Iar am fost intr-o ,,vizita”, si iar ma doare capul din cauza standardelor de calitate. Aia cu ISO 9001 si compania se baga peste documentele organizatiilor, si iese un hai de nu stii cum sa mai iesi din el. Auzi, cica documentul reprezinta materialul care poarta informatia (adica hartia, intelegi) in timp ce inregistrarea reprezinta informatia dintr-o organizatie. Grav e ca cica ei elaboreaza proceduri pentru ,,inregistrarea documentelor”, controlul ,,inregistrarilor” etc. Ma intreb, oare ce isi inchipuie ei ca preiau Arhivele nationale: documente sau inregistrari?? Treaba e cotoioasa, pentru ca in felul acesta se creeaza si un limbaj paralel cu cel profesional si legal din Romanica, si, in egala masura, se creeaza impresia ca au rezolvat problema administrarii documentelor daca isi implementeaza ISo-urile de calitate. Sigur, acolo nu spun nimic despre selectionare, termene de pastrare, transfer de documente, dar ce conteaza.. noi luam banii, clientii sa se descurce. Si totul sub patronajul celor care traduc standardele astea in limba romana, care au serioase probleme de limba romana si , mai ales, de intelegere a limbajului rofesional de limba engleza… Oricum, ma gandeam eu, ce-ar fi daca, asa cum altii le impun sa fie certificati pe calitate, si ANR le-ar impune sa fie certificati ISO 15489?? Garantat ca unii vor face bani, dar macar arhivele vor fi in regula..

Uite AICI si o suparare a mea, despre traducerea in romaneste a lui ISO 15489.Read More »

Ars poetica?!

Iata-ma si pe mine, Toma Necredinciosu, deschizandu-mi blog. Am zis mereu ca asta e o inventie – daca nu a Diavolului, atunci macar a celor care ard gazu’ de pomana si n-au ce face.

Io n-am de gand sa scriu prea mult. Daca voiam cu tot dinadinsul, imi faceam blog de cand am incercat sa arhivez unul, sa vad cum functioneaza :))) Dar m-a convins un coleg (salut, Sorine!) ca daca tot scriu prin diverse fitzuici care nu circula , ar fi poate mai indicat sa mi le si public pe blog, ca sa le citeasca unii si altii. Mi s-a parut o idee buna, ca de scris scriu ca sa comnic ceva, nu ca sa imi ridice astia statuia aia la care tot cioplesc de ceva vreme…

Asa ca aici vreau sa imi public ce gandesc eu despre arhivistica. O fac – declar public si raspicat – in calitatea mea de homo privatus archivisticus si nu ca angajat, functionar etc. Asa ca daca cineva se supara pentru ce zic eu ca arhivist, sa se supere profesional, nu institutional.

Cam atat, ca n-am timp. Ne citim data viitoare.