despre accesul la documente medicale

Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului, precizeaza:

Art. 21 Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia.

Art. 22 Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres.

Art. 24 Pacientul are acces la datele medicale personale.

Implicatii:

- pentru titlularul unor acte medicale din arhive nu poate exista o restrictie de acces;

- documentele medicale individuale nu trebuie pastrate permanent, de vreme ce nu pot fi accesibile nici dupa moartea pacientului.

4 Responses to despre accesul la documente medicale

  1. Radu Aurel says:

    Eu m-am lovit in mod direct de prevederile acestei legi de-a dreptul strambe.
    Conform acestei legi, o persoana intrata intr-un spital (un pacient, n.n.) trebuie sa-si dea acordul explicit, in scris, ca rudele de gradul I sa aiba acces la dosarul medical al acestuia. Ok, pana aici pare in regula caci se respecta dreptul la viata privata a persoanei desi in mod automat.
    Totusi, un mic exemplu e necesar. Ce se intampla in cazul in care pacientul ajunge in situatie de urgenta la spital? Daca pacientul moare, dosarul medical privind tratamentul devine automat SECRET pentru familia decedatului. Practic, familia decedatului nu poate afla daca acesta a fost tratat in mod corect, legea functionand ca un paravan in cazul cadrelor medicale incompetente!
    Secretizarea dosarului NU trebuie facuta “din oficiu” cum stabileste legea Legea nr. 46/2003, ci la cererea expresa si lucida a pacientului! (A se vedea cazul Toni Tecuceanu)
    Alte implicatii ale legii:
    - nu precizează modul în care rudele de gradul I (părinţi, copii) ale unei persoane decedate intr-un spital, pot avea acces la informatiile cuprinse in dosarul pacientului;
    - nu precizeză când vor fi accesibile aceste informaţii: după 5, 10 sau 100 de ani;
    - nu reglementează cazurile in care persoana decedata suferea de o boală ereditară sau orice altă boală care ar putea ajuta la clarificarea sau preîntâmpinarea unor aspecte privind sănătatea descendenţilor acestuia.

    PS
    Spre exemplu, cand am cerut la spitalul X, informatii (nu acte cu stampile si semnaturi) legate de decesul tatalui meu in anul 1991, mi s-a raspuns ca in baza legii 46/2003, art. 21, nu-mi pot comunica nicio informatie… In acest caz, prevederile legii s-au aplicat in mod retroactiv.
    Oare informaţiile privind tratamentul, prognosticul, diagnosticul ex-pacientului Mihai Eminescu mai sunt confidenţiale având în vedere că a murit în 1889? Daca aceste documente sunt in posesia vreunui spital din tara, cred ca au fost indexate deja la TOP SECRET! :) Păcat că trăim într-o ţară strâmbă şi tristă…

  2. Radu Aurel says:

    :) Corect! Anexa 6 din Legea 16/1996> Documentele medicale (ce se vor fi pastrat), se dau in cercetare dupa 100 de ani de la crearea lor.

    • bogdanpopovici2008 says:

      De-ar fi doar atat! DAr este vorba despre documente nominative medicale, nu de orice document medical; legea aia cu pacientii insa impiedica dezvaluirea lor si dupa moarte :); mai mult, in Arhive ai grupari de acte, si nu documente – deci daca ai un document nominativ intr-un dosar, ce faci cu dosarul?

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: