ceva linkuri si un comentariu a-politic

Pauza mare, dar nu am abandonat. (o licitatie care nu se mai termina si care iti da impresia ca nu se va mai termina niciodata) Am mai multe lucruri in gand, sper sa le scriu pana la urma.

Pana atunci, ceva de citit:

Despre rolul arhivistiului in lumea digitala

Cum e cu managementul informatiei

Top 5 pentru care arhivistica e importanta

Situatia din Canada: 1, si protest de la profesorii de arhivistica din Canada.

Arhive, Istorie si Politica in Canada: 1 si 2

PS: Da, se schimba conducerea ANR — biiiig deal! Sincer, credeam ca dupa 5 ani de democratie arhivistica, lumea  a priceput incotro merg raurile, valurile. Constat ca nu si am un deja-vu.

In intelegerea mea, Arhivele au iesit din logica unui cuib inchis — o institutie de care nu stie nimeni, care se reproduce in cerc inchis. Gata; odata cu momentul 2007, Arhivele au devenit o tinta pentru politicieni, asa cum sunt toate celelalte institutii ale tarii. Nu discut daca e bine sau nu. Dar este realitatea. Ca urmare, este de asteptat ca sefii nostrii sa fie schimbati politic ori de cate ori mediul politic care l-a promovat se schimba. Asta e, dupa mine, cheia intelegerii lucrurilor.

Or, ce vedem acum? La fel ca in 2007, campanii in presa, urlete, strigaturi, doine de jale si apocalipsa. Striga unii ca se duc dracului Arhivele daca pleaca D. Dobrincu; desigur ca asa va fi, ca doar din 2007 incoace un singur om a facut si face toata treaba in Arhive — angajatii sunt o turma de “intunericiti”,  carora doar D. Dobrincu le-a adus lumina… Exact la fel era si in 2007: dupa ce a plecat C. Lungu, Arhivele urmau sa moara; doar C. Lungu aducea steaua calauzitoare, daca el pleca, totul ramanea in bezna si ratacire… Si totusi, uite ca nu au murit Arhivele (de tot). Unele lucruri au mers in bine, altele au mers in rau, dar nu au murit.

Eu unul vad in aceasta reactie o forma de non-democratie crunta: sunt unii indivizi care cred ca o anume persoana aduna in ea tot binele/tot raul si daca acea persoana dispare – gata, e salvarea/sfarsitul lumii. Asta e totalitarism, zic eu, si intruchiparea Binelui si Raului in Liderul Providential/Malefic se regaseste in gandirea societatilor totalitare. Asta e resortul intern al multora dintre cei care se dau de ceasul mortii ca schimbarea unei persoane la varful unei institutii va duce la extinctia institutiei. Si este vorba, in definitiv, si de o atitudine jignitoare la adresa corpului profesional.

Nu va fi niciun dezastru, hai sa ne comportam ca in secolul al XXI-lea. Va veni mereu un alt director care (speram mereu) va face mai mult bine decat predecesorul. La fiecare sfarsit de ciclu politic, ii vom multumi pentru ce a facut bine si ca nu a facut mai mult rau,  si ne vom intalni cu urmatorul director si tot asa, pana cand vom iesi la pensie.

Ce atata zarva???